Oameni, aripi

*

Candva oamenii purtau aripile inafara, 

dar au inceput sa se rusineze de ele

pentru ca erau grele si le aminteau

ca apartin lui Dumnezeu.

Asa ca au intrat in taxiuri care duc pe bulevarduri largi

si le-au pitit bine in salonasele masinilor

cu geamurile murdare de vise sparte.

Sufocate de mirosul de petrol

aripile au inceput sa creasca inauntrul trupului omului,

au strapuns, printre coaste pana au intrat cu penele

adanc in suflete...

dar tot nu i-au lasat pe oameni sa uite 

ca apartin lui Dumnezeu.

 "Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru." N.Stanescu

A fi sau a nu fi acceptat?

Iti spui ca de azi inainte vei face totul corect. Nu vor mai fi compromisuri, nu vor mai fi scapari. Nu pentru ca vei face totul perfect, ci pentru ca vrei sa protejezi ce ai mai scump: puritatea ta. Zambesti si esti fericit, te bucuri cu ceilalti. Si dintr-o data te trezesti ca ceilalti te vor pe cel vechi inapoi. Schimbarea ta pentru ei este ceva de neconceput. Cum sa fii altfel? Sa nu gandesti ca ei sau sa nu mai faci lucrurile pe care le faceai in trecut si de care iti este rusine acum. Cu toate ca in societatea noastra este ceva normal sa fii pervers, sa lasi pe altii sa-ti atinga trupul doar pentru ca aceasta ar fi metoda prin care iti manifesti increderea in ei, sa vorbesti de parca nu ai citit in viata ta o carte sau sa ii dispretuiesti pe ceilalti, tu simti ca nu aceasta vrei sa faci. Vrei sa fii plin de dragoste, sa fii integru, sa devii o comoara. Iti vor spune cu siguranta ca te-ai schimbat, pentru ca refuzi sa fii ca ei, ca multimea, pentru ca vrei sa fii tu insuti nu un alt ecou al acestei lumi mizere, pentru ca iti doresti o viata de care sa nu-ti fie rusine. Si afli ca aceasta hotarare te costa.

Nu am fost niciodata Miss Popularitate, desi nici total invizibila nu am fost niciodata. Mereu am fost colaga draguta care zambeste si ajuta pe altii. Insa nu mi-a luat mult sa descopar ca chiar daca esti draguta cu ceilalti si zambesti mereu, vei fi catalogata drept "ciudata" daca nu te conformezi tiparelor adolescentului "cool" . Totul e simplu ori esti ca ei si esti acceptat, ori esti tu insuti si esti privit ca un tradator. 

Si te intrebi daca merita. Privesti cum toti sa intreaba ce-i neinregula cu tine, cum te judeca si iti doresti sa fugi de ei. Te gandesti daca revii la ce ai fost cum te vei simti. 

Ma voi simti mizerabila. Pentru ca ar fi ca si cum m-as trada. 

Cineva spunea ca atunci cand esti criticat pentru ceea ce faci, inseamna ca faci totul corect. A fi sau a nu fi acceptat nu este intrebarea corecta. Sunt eu mai aproape de telul meu astazi? Aceasta este intrebarea. Parerea celor care "te accepta" se va schimba oricum, dar tu sa fii neclintit. Pentru ca nu pentru ei o faci, nu pentru aprecierea lor. Nu. O faci pentru ca poti fi cineva mai bun, pentru ca iti poti dobandi respectul de sine, pentru ca a fi Om e ceea ce conteaza cu adevarat, pentru ca Dumnezeu vede. O faci pentru ca te-ai saturat sa fii ecou in multime. O faci pentru ca ai tot potentialul sa fii o voce. Poate ca ei inca judeca chiar in acest moment, insa tu esti mai aproape de portretul Omului care vrei sa fii.

Prin secundele ce trec.

Cat de fragili suntem. Trecem prin zile si lasam neputinciosi ca ele sa rupa cate putin din noi, din ce am fost, din ce am simtit. E ca si cum am pune cele mai pretioase farame din inima noastra in miliarde de cutii, care apoi devin morminte. Iar noi inaintam pana ce ajungem sa ne lasam inchisi noi insine intr-o asemenea cutie si inghititi de vreme suntem atat de vulnerabli. Abia mergem prin acest vartej ametitor si ne tot spunem " Mai este timp, o sa reusesc inca...". Dar daca timp nu mai este? Fiecare secunda pe care nu o mai repeti are cate ceva din tine, iar tu esti si mai aproape de vesnicie. Acest fragment prin care ti s-a dat sa treci si sa te bucuri, isi ia pretul. Te secatuieste pentru ca te lasa sa treci prin el sa-ti lasi urma si sa iei pentru sufletul tau ce ai nevoie. Dar timpul se scurge necrutator in timp ce oamenii cred ca au timp. Acest "poate mai tarziu", esti sigur ca va veni? Acum ia tot ce poti pentru suflet. Caci maine nu vei mai putea lua ce poti lua azi. Daca nu profiti la maxim, s-ar putea ca toata calatoria sa fie o pierdere. Bilet de intoarcere nu este si viata nu te lasa niciodata sa recuperezi. Poti lua-ia, nu iai, mergi inainte. Daca pretul e atat de mare si lasi atat de mult din tine in urma, cauta sa cresti in loc un suflet mai bogat, cauta sa fii mai mult decat ai fost ieri. In aceasta calatorie competitia este doar cu tine cel din trecut, iar timpul e arbitrul. Profita si castiga amintiri ca trofeie, nu regrete ca nu ai facut desi puteai.

Singur si totusi niciodata singur.

Exista crezul acesta : toti ne nastem singuri, traim singuri si murim singuri, restul este iluzie. M-am gandit mult la aceasta afirmatie. Conform ei omul este predestinat singuratatii, poate chiar invelit in senguratate, iar clipele frumoase, familia, prietenii, dragostea, amintirile, tot ce este frumos in viata unui om este o himera, un vis bolnavicios spre care biata fiinta umana tinde cu disperare, ca un orb care vrea savada soarele. Cu toate ca fiecare afirmatie spusa vreodata are un graunte de adevar, refuz sa cred ca omul este singur toata viata si in final nimic nu mai are insemnatate. 

De fapt nu esti singur chiar si atunci cand esti singur. Spun aceasta nu doar pentru ca singuratatea in mare parte este o optiune si o stare a mintii. Cei mai multi aleg sa se simta singuri chiar daca nu sunt. Multi spun ca toti te parasesc si nue ste nimeni pe acest pamant care sa fie cu tine pana la capat. Poate ca. Dar de cele mai multe ori oamenii raniti de o singura persoana inchid usile pentru ceilalti care vor sa le fie alaturi. 

Pe de alta parte nimeni nu poate afirma ca este singur in totalitate. Chiar si atunci cand faci ceva si crezi ca nu vede nimeni, sunt cel putin doi care au vazut : Dumnezeu si Satan.

Ne nastem singuri? Inca din pantecele mamei suntem priviti, tesuri in chip miraculos si iubiti de Creatorul lumii. Traim singuri? Zi de zi suntem ocrotiti de mana iubitoare a lui Dumnezeu. Murim singuri? Pana si atunci cand murim cerurile si adancurile privesc ultimele decizii luate de om.

Te simti singur? Aceasta nu este pentru ca esti singur, ci pentru ca crezi ca esti singur si alegi sa crezi asta zi de zi. Renunta sa te mai ascunzi sub carapacea singuratatii care te mananca dinauntru (stiu aceasta pentru ca am trecut prin lungul proces de autointemnitare in singuratate, si a fost groaznic). 

O data ma plangeam cuiva ca ma simt inutila/imperfecta/nu indeajuns de... etc. Si acea persoana mi-a raspuns: Dumnezeu te iubeste asa cum esti. El este mereu alaturi de tine si nu te va parasi cu nici un chip. In El ai biruinta. Orice altceva este minciuna. Sa nu crezi nici macar ceea ce-ti spune inima ta daca aceasta iti fura pacea.

Acelasi sfat vreau sa-l dau si eu acum. Sa nu crezi ca esti singur pentru ca nu esti. Nu vei fi niciodata. Pentru ca esti iubit.

Lepra secolului 21.

 Cu toate ca stiam ca in lume este multa rautate si nu ma pot proteja in totalitate de ea, totusi fiind protejata sa invat si traiesc intr-un mediu in care se promoveaza valorile crestine, am fost dezamagita sa constat aproape cu stupoare ca lumea e mai rea decat am crezut eu ca poate fi. Ma gandeam la faramele de bunatate, adevar si dragoste ramase pe pamant si cat sunt de dispretuite.      Ori apreciate de unii, insa pana si acesti unii renunta la ele ca la niste haine de moda veche. E confortabil si bine in ele, dar nu mai sunt la moda, ceea ce inseamna ca purtandu-le ajungi sa fii dur criticat de societate, principiile careia le tot critica.

 Astazi sa fii educat, sa nu fii imoral, sa ai un limbaj care sa aiba 90% cuvinte elevate, a ajuns sa fie aproape istorie. Lucrurile rele ajung sa fie promovate si sustinute. Iar cel mai grav lucru este ca toata aceasta libertate de alegere a raului este extrem de contagioasa. E ca si lepra. Diferenta este ca in trecut bolnavul de lepra cand mergea pe drum striga "Necurat!" pentru ca cei care il auzeau sa se dea cat mai departe pentru a nu se imbolnavi. Astazi cel care are "lepra sufletului" aproape ca striga cu toata fiinta lui "Necurat!" dar el este sustinut. I se face publicitate la stiri, nu este izolat ci luat drept exemplu. Muzica, filme indecente, imbracaminte sunt doar cateva modalitati prin care leprosii se manifesta si ii infecteaza pe oricine se atinge de ei.

  Nu spun ca este o solutie sa fugim de ei, pentru ca este prostesc. Nu poti fugi de ei, nu te poti ascunde pur si simplu intr-un glob de plastic. Ai nevoie de relatii, comunicare. Dar cu siguranta poti si pot sa veghem, ca nu cumva sa ne infectam. Sa luptam sa ne pastram curati intr-o lume trista si bolnava. Si cand intalnesti pe cineva a carui suflet striga "Necurat!" spune-i ca este un Medic care-i poate vindeca lepra.

Pasi pe nisip

Sunt momente in viata cand iti dai seama de adevaruri esentiale, cu toate ca inainte ai trecut pe langa ele, Poate ca le-ai citit sau auzit de milioane de ori, dar numai in momente speciale iti dai seama de greutatea acelor adevaruri. Un adevar care mi-a cazut creu pe suflet este ca toti, fiecare suflet pe aceasta planeta, indiferent daca realizeaza sau nu lasa o urma in sufletele celor care il inconjoara. Indiferent daca este un simplu trecator pe strada sau face parte din familia ta, el va ramanea marcat de viata ta, fie ca vrei sau nu vrei aceasta.

Nu mi-am imaginat niciodata ca pana si cele mai nesemnificative lucruri pot lasa o urma in sufletele celor pe care ii stiu. Poate ca felul meu de a ma imbraca sau comunica cu altii nu a reprezentat pentru mine ceva ce credeam ca poate lasa o urma, insa toate acestea vorbea tare si raspicat despre caracterul meu. 

Acum nu demult vorbeam cu o prietena cu care nu ma vazusem demult si ma bucurasem sa aflu ca ea L-a primit pe Cristos in aceeasi zi ca si mine. Insa marturisirea ei de mai apoi m-a facut sa cad pe canduri. Mi-a marturisait ca a crezut ca intotdeauna am fost crestina si ca a vazut in comportamentul meu, felul meu de a fi un model. fara sa-mi dau seama eu am lasat urme in sufletul acestei tinere minunate. M-am gandit apoi la zecile, poate sutele de oameni pe care-i cunosc. Cu toate ca nu ma gandisem pana atunic ce mare importanta au actiunile mele, acum astateam si ma gandeam daca am lasat mereu o urma buna. Cu siguranta au fost urme frumoaase cum este cazul acestei tinere, dar atatea esecuri m-au facut sa iau o hotarare. Si anume aceea de a veghea asupra comportamentului meu, pentru ca aceasta ineitabil lasa o urma, insa aceasta urma poate duce in rai sau iad. 

Ca sa faci lucruri mari nu este nevoie sa faci cine stie ce descoperiri, nu este necesar numele tau sa fie gravat pe zeci de file in manualele de istorie. Trebuie doar sa cauti neprihanirea si vei ramane pe veci in sufletele celor ce te inconjoara.

Te incurajez si pe tine drag cititor sa-ti faci o analiza si daca crezi de cuviinta sa iei anumite hotarari. Cauta in toate sa-L proslavesti pe Creatorul si fa ca viata ta sa fie o chemare spre neprihanire.

In God I Trust

When nothing goes right, go left.

*

Un an are tot felul de momente.Lacrimi si zambete isi fac mereu loc in vietile noastre si in fiecare secunda avem de ales sa zambim sau sa plangem.

Viata nu este deloc usoara, aceasta o poate spune fiecare cu certitudine. Zi de zi ne confruntam cu dezamagirim, esecuri, indoieli, probleme care parca nu mai au solutii. Este ca si cum un nor negru ne acopera soarele su nu putem vedea incotro s-o luam. Ne asfixiaza multitudinea greutatilor si ne inspaimanta stirile despre jafuri, omoruri, cutremure, inundatii, accidente. Astfel de lucruri ne sperie si ne intrebam daca maine vom fi in siguranta... de fapt ne intrebam aceasta fara sa avem certitudinea zilei de maine. Din pacate nu pot consola pe nimeni cu fraza " va fi mai bine" pentru ca nu va fi. Din contra, maine poate fi mai rau.

Dar aceste momente trebuie sa ne aminteasca ca exista un Dumnezeu in care sa ne incredem.
Biblia nu este o carte de complimente. Ea nu-ti va spune niciodata ca totul este usor sau ca nu vei suferi niciodata. Dar ea iti va spune ca Dumnezeu te poate scoate din orice stramtorare, ca impreuna cu incercarea El a pregatit si mijlocul de scapare, ca El nu ingaduie nimic peste puterile cuiva, ca el este taria celor ce se incred in El... Stiai ca in Biblie fraza "nu te teme" este folosita de 365 de ori. Suficient ca macar o data pe zi sa-ti amintesti ca El este atotputernicul care-ti sopteste " nu te teme, sunt cu tine".
Imi place cum David spune despre Dumnezeul lui "taria mea; stanca mea; cetatuia mea; izbavitorul meu" (ps 18 :1-2). Astfel de metafore cred ca rostit toata viata lui. Poate din aceasta cauza a fost numit om dupa inima lui Dumnezeu. Increderea lui in Dumnezeu intotdeauna m-a inspirat. El a avut incredere si Dumnezeu i-a facut dupa credinta lui. 
In incercare sa-ti aduci aminte de David si de faptul ca Dumnezeul lui David este si Dumnezeul tau (sau poate fi), El poate fi si stanca ta, scutul tau, taria ta. Priveste la Dumnezeu in intristarea ta si El isi va arata ca este bun si milostiv si atunci cand da, da cu mana larga, deci si biruinta pe care ti-o va da va fi una pentru care vei vrea sa-L lauzi. Increde-te in Domnul si la fel ca David asteapta sa vazi biruinta.
***
Cateva pasaje peste care mi-ar placea sa te uiti:
Isaia 41: 10
Psalmul 146: 5
Psalmul 145: 14, 17-20a
Habacuc 3: 16-19

Taria mea esti Tu, Doamne!

Am deschis ochii si am stiut ca este o zi deosebita. Atata har mi s-a aratat si am putut auzi muzica cerului, am putut simti mirosul ploii care aducea prospetime si binecuvantare. Diminetile in care El iti sopteste incet "buna dimineata, copilul meu, astazi am ceva special pentru tine" le-ai avut si tu? Poate ca uneori nu-I auzi glasul, sau nu vrei, dar El asteapta.

Astazi am vazut frumusetea Lui si am ramas uimita. Am cautat cuvinte sa-I spun ce simt, dar tot ce stiu nu e destul incat sa redau maretia, splendoarea Lui. Cuvinte de lauda si-au facut loc in inima mea, cuvinte pe inima le sopteste si El le aude.

Astazi m-am simtit scaldata in iubire si har. Fiecare secunda stiam ca sunt in bratul Sau si ca El este u mine.

Astazi am hotarat sa nu ma mai indoiesc de El, pentru ca El isi tine promisiunile. In furtuna El a fost stanca mea, in lupta El a fost scutul meu, in noapte-felinarul meu...in singuratate- singurul meu prieten. Si acum cand am trecut de o furtuna merg inainte cu Domnul meu, Preaiubitul inimii mele, Singurul care este frumos si Singurul care merita lauda!

Binecuvantari din lacrimi

Cred ca Dumnezeu strange cu grija fiecare lacrima a celor credinciosi, fiecare cuvant din rugaciunile celor pe care ii iubeste, ca niste margaritare de mare pret, pentru ca mai apoi sa le transforme in rauri de binecuvantare pe care sa le verse peste copii Lui, ca sa-Si arate dragostea fata de cei ce chiama Numele Lui dintr-o inima curata.

"Tu numeri pasii vietii mele de pribeag; pune-mi lacrimile in burduful Tau: nu sunt ele scrise in cartea Ta?" -Psalmul 56:8

El s-a apropiat.

38. După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.

39. El S-a plecat spre ea, a certat frigurile şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.

Luca 4: 38-39

*

Am citit intr-un stiudiu un gand care mi-a placut foarte mult. Spunea cam asa :" Hristos a putut sa o vindece pe soacra lui Simon de pe veranda din fata casei. Dar nu a facut-o. El a mers la ea si s-a aplecat asupra ei, apropiindu-se astfel mai mult de ea. Hristos se implica El Insusi in vietile celor pe care ii ajuta."

Dupa ce am incercat de una singura sa-mi duc poverile mi-am dat seama ca nu pot sa o fac. I-am cerut sa ma ajute iar El nu a stat la distanta. El s-a apropiat.

Cei care au incredere in El ii pot auzi vocea blanda care ii indeamna sa se incredinteze in bratul Sau, iar El nu se va lasa asteptat. "Poate ca mainile Lui sunt invizibile, dar amprenta Lui apare in nenumarate vieti schimbate."

Incredinteaza-i Lui povara ta si vei vedea ca El va face mai mult decat doar sa ti-o poarte, El se va apropia de tine.

Sursa citate : Studiul Biblic Hristos Singurul si Unicul, Beth Moore

Lumea este un teatru.

Seneca spunea: "Lumea e o scena, viata e un act, ai venit, ai vazut si ai plecat."

Pe aceasta scena am incercat sa fiu si eu actor. Am jucat un rol, apoi altul si altul, am schimbat costume si masti, insa finalul spectacolului meu a fost mereu acelasi: esec, fiindca nu pot sa joc nimic mai bine decat pe mine insami. Am privit in jur si am vazut ca toti incercau din rasputeri sa  joace un rol vazut la altii, cioplit din mii de farame de bine cersit de pe dupa alte masti de suflete care se sufoca in minciuna, dar ale caror vise se lovesc dezorientate de aceleasi masti de care ei se tin strans, pana ele devin parte din ei. Mi-am zis atunci ca trebuie sa joc ma departe pana ma va remarca vreun spectator si imi voi primi aplauzele. Insa nu am vazut niciun spectator in sala, doar scena arhiplina cu artisti jalnici, spectacole repetate si suflete ce se imbolnavesc tanjind dupa iubire. Jucau toti deopotriva roluri ce nu li se potriveau si asteptau ceva. 

Mai trecea din cand in cand pe scena, printre acte, durerea si-si intindea degetele diforme spre acori incercand sa le atinga sufletele. 

Mi s-a facut teama si am simtit o singuratate apasatoare. Umblam pe scena incolo si incoace, dar ma simteam inchisa sub un clopot urias de sticla. Ma sufocam. Am aruncat masca care s-a facut cioburi lucioase pe podeaua scenei. Si atunci, Te-am vazut pe Tine, Doamne. Mi-ai zambit. Am cautat o alta masca, fiindca bunatatea Ta imi arata si mai mult imperfectiunea. Am gasit o mie de masti dar n-am avut putere sa ma ascund dupa niciuna. Nu pot sa ascund ce sunt, ce simt, nu pot sa fiu altcineva decat ceea ce sunt. Mastile cad cand suntem doar noi doi, Tu si cu mine, fata in fata. Atunci mi-ai intins mana si eu am renuntat la scena. Am coborat si m-am asezat pentru putin timp in sala. 

Inainte scena mi se parea fascinanta, stralucitoare. Acum insa, am vazut ca decorul s-a invechit deja, culorile erau fade, iar artistii umbla dezorientati de colo-colo. Tu ai pregatit fiecaruia vesmantul care sa le apartina si ai scris fiecaruia un scenariu, insa ei erau prea ocupati sa-si aleaga singuri rolurile. Si au ales, alegeau tot timpul. Din pacate alegerile nu erau reusite.

Mi s-a facut mila de ei. Am urcat pe scena si am incercat sa spun catorva ce mi s-a intamplat. Mastile lor, insa, mi-au ras in fata dispretuitor. M-am intristat, dar Tu mi-ai pus mana pe umar si mi-ai soptit sa nu renunt sa arat oamenilor Fericirea.

Acum ratacesc printre actori, dar am scenariul si vesmantul ce mi le-ai daruit. Descopar in fiecare zi frumusetea Ta, promisiunile Tale ma intaresc si eu nu renunt sa spun altora despre Tine, pana ce Tu imi vei spune ca este de ajuns.

Motive.

Uneori imi este greu sa fac ceva pentru ca nu am o motivatie. Cand a inceput al doilea semestru la scoala mi-a fost greu sa revin, insa am gasit o motivatie:

Poate ca nu voi avea nevoie de tot ce invat acum, insa asa pot sa descopar maretia lui Dumnezeu mai mult si mai mult, pot descopar o infima parte din intelepciunea Lui si astfel voi avea in fiecare zi un motiv pentru care sa Il laud.

Si fiindca Dumnezeu mi-a dat posibilitatea sa fac alegeri, vreau sa fac alegeri intelepte.

Anul Agape.

Anul acesta a fost cu siguratanta un an frumos si binecuvantat de Dumnezeu!

De aceea pentru anul care vine stiu ca ma pot astepta la mai multe!

Anul care vine pentru mine este o provocare, provocarea pe nume Agape.

Am mai folosit acest cuvant si cred ca majoritatea stiti ca inseamna dragoste neconditionata. Si in anul care vine vrea sa fiu mai aproape de aceasta dragoste la propriu...daca este posibil sa-i fiu chiar asemenea.

⁴ Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,

⁵ nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,

⁶ nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,

⁷ acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

⁸ Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.

Acesta este modelul pe care vreau sa-l ating in 2013! 

***

Cu aceasta ocazie vrea sa va felicit si pe voi cu Anul Nou! Va doresc tuturor multa sanatate, fericire, binecuvantari, dragoste si cat mai multe biruinte in Cristos!

Multumesc tuturor celor care mi-au fost alturi in 2012 si care mi-ati facut anul frumos!

La multi ani!!!

Irod din ziua de astazi.

Cat de des te confrunti cu Irodul zilelor tale? 

Astazi a trebuit sa fac fata unor evenimente neplacute pentru mine.

Insa Dumnezeu niciodata nu va lasa ca lucrarea Lui sa piarda in fata dusmanului.

 Fie ca acest Irod din viata ta este persoana sau circumstanta, as dori sa-ti las un citat:

A pierdut Dumnezeu vreodata? Nu! Niciodata! Asa ca stii cine castiga pana la urma.

Modelul magilor.

Problema omenirii nu este lipsa de credinta. Problema omenirii este indiferenta.

Este o concluzie dureroasa, dar nu pot nega adevarul ei.

M-am intrebat de ce atat de putini oameni s-au bucurat de nasterea Mantuitorului? De ce numai magii si pastorii au venit sa i se inchine? De ce numai Elizaveta a vazut lucrarea lui Dumnezeu?

Si de ce nimanui nu i-a pasat in acea noapte ca vine pe pamant Mesia, pe care il asteptau de secole?

Imi imaginez ca pastorii puteau la fel de bine sa spuna ca ei nu pot sa lase turmele de oi si sa ramana in camp. Iar magii puteau sa admirea steaua apoi sa scrie ceva despre ea, si atat. dar ei nu au stat in loc gandindu-se ce sa creada si ce nu, ori daca este treaba lor sa vada sau nu. Ei au mers. Acesti oamnei au ramas pe paginile Scripturii pentru ca ei nu au ramas indiferenti la mesajul ce l-au primit. Ei au mers sa i se inchine Imparatului. Pentru mine acesti oameni au ramas ca un model.

Dar revenind. Indiferenta atunci, indiferenta acum. Ce s-a schimbat? Atunci oamenii asteptau obositi o minune, acum oamenii stiu de minune, dar cred ca pe ei nu ii priveste. 

Dar ce folos doar sa crezi ca Isus exista si ca mantuieste de pacate daca nu vrei sa-L urmezi? Cu ce te face asta mai bun ca ateistii?

Isus inca se naste an de an in aceeasi iesle, asteptandu-te! El a venit pentru tine. Nu fii indiferent si in anul acesta!

De Craciun.

Imi amintesc cum scriam anul trecut de Craciun, fermecata de magia care plutea in aerul de sarbatoare. Imi amintesc cum vorbeam despre semnificatia Craciunului, cum voiam schimbare...

Anul acesta nu voi scrie despre semnificatia Craciunului, anul acesta vreau sa-i multumesc lui Isus pentru semnificatia Craciunului din inima mea. 

Pana la urma nu pot doar sa vorbesc despre Craciun in fiecare an, toti o fac. Eu vreau sa-Ti multumesc, Tata, pentru Craciun, pentr salvare...

De obicei se fac totalurile la sfarsit de an, eu vreu sa le fac astazi.

Multumesc pentru:

- examenele de absolvire la gimnaziu, pe care le-am dat bine cu ajutorul tau!

- ca am reusit sa intru in liceul in care am dorit!

- succesele de la scoala din semestrul acesta de invatamant si media suficienta incat sa nu achit contractul!

- tezele date cu bine!

- colegi, profesori, prieteni si cunostinte noi!

- bucuria de a fi profesoara la scoala duminicala si pentru inca o familie vesela pe care o am acum!

- relatiile bune cu parintii si surorile!

- atitea dimineti in care nu am intarziat la scoala datorita Tie!

- raspunsuri la rugaciuni si biruite!

- Te-ai facut vazut, simtit cand am avut nevoie de Tine si pentru ca mi-ai fost prieten bun atunci cand ma simteam parasita de toti!

- ca esti in viata mea si ca ma pot numi copilul Tau!

- ca nu ai uitat sa ma trezesti zi de zi pana astazi!

- si in sfarsit pentru ziua de azi in care am devenit parte din trupul Tau, marturisindu-Te in apa botezului ca Domn si Matuitor in viata mea!

Pentru toate, Taticule, fii Tu slavit si glorificat in veci de veci! Amin!

Copacul cu vise.

Vreau ca visele mele sa creasca precum un pom, cu crengile ce tot incearca sa atinga cerul. Sa creasca inalt, inalt... Tu, Doamne, sa fii gradinarul viselor mele, ingrasamant sa fie pomului promisiunile Tale. In gradin mea sa domneasca pacea si dragostea Ta, iar in final sa culeg fructele si fericirea.

La mulți anișori!

Astăzi blogul meu împlinește un anișor! Îmi amintesc cum am început acest blog cu speranțe ceva mai maricele decât mine și cum treptat am crescut și eu, și această lucrare. Sunt fericită!

Îmi doresc să merg mai departe, să creștem împreuna mai departe. Și bineînțeles îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a fost alături de mine și atunci când nu știam ce să scriu, și atunci când El îmi dădea inspirație.

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.- Romani 11: 36

Artificii.

Sunt momente in care realizez can de mic e pretul acestei lumi. Pana la urma totul in lume e ca focul de artificii : straluceste cu toate culorile pe care ti le doresti, dar se sting la fel de repede pe cat au izbucnit, si lasa in urma numai fum, care mai are si daune. 

Dar spre deosebire de artificii care lasa amintirea eploziei de culori, placerile lasa amintiri chinuitoare.

Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. - Matei  24:42

Revelatii.

Iata un adevar de care m-am convins.
Timpul nu vindeca ranile sufletesti, doar le astupa strigatele de agonie. E ca un anestezic: amorteste durerea, in timp ce rana sangereaza. Cu timpul te obisnuiesti cu senzatia, te acomodezi, astefel incat ajungi sa nu mai observi acea durere amortita. Ea inceteaza sa mai existe in mintea ta, dar continuandu-si existenta in rana care inca nu a devenit cicatrice.

Si poate ca ne place sa credem ca astfel de rani nu se vindeca. Si poate ca avem dreptate: nu se vindeca de la sine. Insa stiu ca Dumnezeul nostru poate vindeca orice rani, chiar si atunci cand orice om spune ca este imposibil.
Timpul nu vindeca rani, dar Dumnezeu vindeca.