Don't break anything...

Nu de putine ori mi-am inchis inima pentru ca imi era frica sa nu fiu ranita. Am inchis obloanele si usile inimii mele ca nu cumva cineva sa aiba prea multa libertate in gradina mea si sa distruga ceea ce eu incercam sa cladesc. Si la prima vedere nu este nimic gresit in a-ti proteja inima de durere, rani si dezamagiri. Este un instinct normal de autoprotectie. Dar este ceva ce scapam din vedere cand ma lasam condusa de acest instinct natural, si anume uitam ca misiunea mea este sa daruiesc iubirea. Nu spun ca este nevoie sa deschid inima mea fiecaruia ca sa-i daruiesc iubire, insa de foarte multe ori imi inchideam inima prea ermetic si iubirea pe care trebuia sa o daruiesc ramanea nedaruita. 

Sunt genul de persoana care da totul sau nimic. Nu-mi place sa ma multumesc cu jumatati si in relatiile mele cu cei din jur ori sunt prietena lor ori nu. Greseala pe care am tot repetat-o de-a lungul multor luni a fost ca alegeam sa nu fiu prietena, sa ma izolez, numai ca sa nu fiu ranita. Logic gandind imi dadeam seama ca pana la urma toti pleaca, tradeaza, mint, parasesc etc. si nu imi doream sa descopar ca persoanele carora le dedicasem parte din inima mea aleg sa ma raneasca.

Bineinteles, nu am ramas la stadiul de izolata si imi facusem prieteni. Si eram oarecum fericita, crezand ca tot de ce m-am temut atata timp nu are sa vina. Dar a venit. A venit si a lovit mai tare decat imi puteam imagina. Nu voi ascunde ca ma vaicarisem o perioada ca nu mai vreau sa cred oamenii, ca nu exista prieteni adevarat etc. Insa lectia pe care am invatat-o merita cele indurate.

In primul rand prima mea greseala a fost sa ma incred in ei. Nu este gresit sa-i crezi, dar trebuia totusi sa fiu atenta. In Ieremia 17 era un verset care spunea "blestemat este omul care se increde in om". Oricat de multa incredere pot avea in om, nu trebuie sa uit ca el este om. 

In al doilea rand, sa imi inchid din nou inima pentru oameni numai pentru ca am fost mintita nu este o decizie inteleapta. Isus stia ca avea sa fie tradat nu de oricine, dar de unul de apostoli, cei care ii erau cei mai apropiati, si totusi nici o clipa nu l-a iubit mai putin.

Oamenii tradeaza, dar atunci cand daruiesti iubire in schimb, ranile se vindeca. Nu trebuie sa ne ascundem inimile numai pentru ca cineva s-ar putea sa strice echilibrul nostru emotional. Trebuie sa invatam sa radiem iubire indiferent de circumstante. E greu, nu voi nega. Dar cat de multe se schimba cand urmezi vocea iubirii nu a autoconservarii.

4:30 si Te iubesc

...Pentru ca Te iubesc. Pentru ca iubirea trebuie sa fie in fiecare zi nu doar de 14 februarie...

Am privit toti acei oameni care se grabeau undeva cu flori in maini. Erau toti atat de incruntati, suparati, inghetati. Ma intrebam unde este iubirea lor. Mi-am amintit apoi de toate acele mesaje care au bantuit retelele de socializare inca din ianuarie, strigate inabusite ale inimilor care nu stiau iubirea, care cred ca a avea o pereche de 14 februarie este tot ce au nevoie... Dar apoi Te-am vazut pe Tine. Iubirea Ta stralucea atat de frumos si mi se prelingea pe inima, umpland-o cu atata bucurie. Era iubirea Ta care intrecea orice imaginatie sau simtire, orice himera sau amoruri umplute cu falsitate, orice minciuna sau rautate. Era iubirea Ta care imi spunea : "Te iubesc cu o iubire vesnica". Si vreau sa spun azi ca Te iubesc. Poate ca declaratia mea de dragoste nu este cea mai frumoasa sau poetica, totusi inima mea a vrut sa declare cat Te iubeste. Pentru ca Tu m-ai iubit intai mai inainte sa Te fi stiut, pentru ca mi-ai demonstrat iubirea Ta, pentru ca mi-ai cucerit inima purtand o coroana care Te ranea si mi-ai atins cele mai ascunse coarde ale inimii, pentru ca Tu esti unicul care m-a salvat nu doar de moarte dar si de mine insami, pentru ca Tu esti unicul care imi scrie zilnic cu mila si bunatate, unicul care este mai frumos decat orice a existat vreodata pe pamant, unicul care a vazut in mine mai mult decat un chip de lut, unicul care a putut alunga durerea si tristetea mea, unicul care misca univesruri si este cu gandul la mine, unicul care nu a putut sta in mormant din dragoste pentru mine. Pentru ca esti viu si nu pot decat sa declar ca Te iubesc, mai mult decat orice!

Te iubesc ieri, azi, maine, toata viata, Singurul si Unicul din viata mea!

A fi sau a nu fi acceptat?

Iti spui ca de azi inainte vei face totul corect. Nu vor mai fi compromisuri, nu vor mai fi scapari. Nu pentru ca vei face totul perfect, ci pentru ca vrei sa protejezi ce ai mai scump: puritatea ta. Zambesti si esti fericit, te bucuri cu ceilalti. Si dintr-o data te trezesti ca ceilalti te vor pe cel vechi inapoi. Schimbarea ta pentru ei este ceva de neconceput. Cum sa fii altfel? Sa nu gandesti ca ei sau sa nu mai faci lucrurile pe care le faceai in trecut si de care iti este rusine acum. Cu toate ca in societatea noastra este ceva normal sa fii pervers, sa lasi pe altii sa-ti atinga trupul doar pentru ca aceasta ar fi metoda prin care iti manifesti increderea in ei, sa vorbesti de parca nu ai citit in viata ta o carte sau sa ii dispretuiesti pe ceilalti, tu simti ca nu aceasta vrei sa faci. Vrei sa fii plin de dragoste, sa fii integru, sa devii o comoara. Iti vor spune cu siguranta ca te-ai schimbat, pentru ca refuzi sa fii ca ei, ca multimea, pentru ca vrei sa fii tu insuti nu un alt ecou al acestei lumi mizere, pentru ca iti doresti o viata de care sa nu-ti fie rusine. Si afli ca aceasta hotarare te costa.

Nu am fost niciodata Miss Popularitate, desi nici total invizibila nu am fost niciodata. Mereu am fost colaga draguta care zambeste si ajuta pe altii. Insa nu mi-a luat mult sa descopar ca chiar daca esti draguta cu ceilalti si zambesti mereu, vei fi catalogata drept "ciudata" daca nu te conformezi tiparelor adolescentului "cool" . Totul e simplu ori esti ca ei si esti acceptat, ori esti tu insuti si esti privit ca un tradator. 

Si te intrebi daca merita. Privesti cum toti sa intreaba ce-i neinregula cu tine, cum te judeca si iti doresti sa fugi de ei. Te gandesti daca revii la ce ai fost cum te vei simti. 

Ma voi simti mizerabila. Pentru ca ar fi ca si cum m-as trada. 

Cineva spunea ca atunci cand esti criticat pentru ceea ce faci, inseamna ca faci totul corect. A fi sau a nu fi acceptat nu este intrebarea corecta. Sunt eu mai aproape de telul meu astazi? Aceasta este intrebarea. Parerea celor care "te accepta" se va schimba oricum, dar tu sa fii neclintit. Pentru ca nu pentru ei o faci, nu pentru aprecierea lor. Nu. O faci pentru ca poti fi cineva mai bun, pentru ca iti poti dobandi respectul de sine, pentru ca a fi Om e ceea ce conteaza cu adevarat, pentru ca Dumnezeu vede. O faci pentru ca te-ai saturat sa fii ecou in multime. O faci pentru ca ai tot potentialul sa fii o voce. Poate ca ei inca judeca chiar in acest moment, insa tu esti mai aproape de portretul Omului care vrei sa fii.

Lepra secolului 21.

 Cu toate ca stiam ca in lume este multa rautate si nu ma pot proteja in totalitate de ea, totusi fiind protejata sa invat si traiesc intr-un mediu in care se promoveaza valorile crestine, am fost dezamagita sa constat aproape cu stupoare ca lumea e mai rea decat am crezut eu ca poate fi. Ma gandeam la faramele de bunatate, adevar si dragoste ramase pe pamant si cat sunt de dispretuite.      Ori apreciate de unii, insa pana si acesti unii renunta la ele ca la niste haine de moda veche. E confortabil si bine in ele, dar nu mai sunt la moda, ceea ce inseamna ca purtandu-le ajungi sa fii dur criticat de societate, principiile careia le tot critica.

 Astazi sa fii educat, sa nu fii imoral, sa ai un limbaj care sa aiba 90% cuvinte elevate, a ajuns sa fie aproape istorie. Lucrurile rele ajung sa fie promovate si sustinute. Iar cel mai grav lucru este ca toata aceasta libertate de alegere a raului este extrem de contagioasa. E ca si lepra. Diferenta este ca in trecut bolnavul de lepra cand mergea pe drum striga "Necurat!" pentru ca cei care il auzeau sa se dea cat mai departe pentru a nu se imbolnavi. Astazi cel care are "lepra sufletului" aproape ca striga cu toata fiinta lui "Necurat!" dar el este sustinut. I se face publicitate la stiri, nu este izolat ci luat drept exemplu. Muzica, filme indecente, imbracaminte sunt doar cateva modalitati prin care leprosii se manifesta si ii infecteaza pe oricine se atinge de ei.

  Nu spun ca este o solutie sa fugim de ei, pentru ca este prostesc. Nu poti fugi de ei, nu te poti ascunde pur si simplu intr-un glob de plastic. Ai nevoie de relatii, comunicare. Dar cu siguranta poti si pot sa veghem, ca nu cumva sa ne infectam. Sa luptam sa ne pastram curati intr-o lume trista si bolnava. Si cand intalnesti pe cineva a carui suflet striga "Necurat!" spune-i ca este un Medic care-i poate vindeca lepra.

Taria mea esti Tu, Doamne!

Am deschis ochii si am stiut ca este o zi deosebita. Atata har mi s-a aratat si am putut auzi muzica cerului, am putut simti mirosul ploii care aducea prospetime si binecuvantare. Diminetile in care El iti sopteste incet "buna dimineata, copilul meu, astazi am ceva special pentru tine" le-ai avut si tu? Poate ca uneori nu-I auzi glasul, sau nu vrei, dar El asteapta.

Astazi am vazut frumusetea Lui si am ramas uimita. Am cautat cuvinte sa-I spun ce simt, dar tot ce stiu nu e destul incat sa redau maretia, splendoarea Lui. Cuvinte de lauda si-au facut loc in inima mea, cuvinte pe inima le sopteste si El le aude.

Astazi m-am simtit scaldata in iubire si har. Fiecare secunda stiam ca sunt in bratul Sau si ca El este u mine.

Astazi am hotarat sa nu ma mai indoiesc de El, pentru ca El isi tine promisiunile. In furtuna El a fost stanca mea, in lupta El a fost scutul meu, in noapte-felinarul meu...in singuratate- singurul meu prieten. Si acum cand am trecut de o furtuna merg inainte cu Domnul meu, Preaiubitul inimii mele, Singurul care este frumos si Singurul care merita lauda!

Binecuvantari.

'Cause what if Your blessings come through raindrops

What if Your healing comes through tears
What if a thousand sleepless nights
Are what it takes to know You're near
What if trials of this life are Your mercies in disguise.

                                                            Laura Story -Blessings

*

In ultima vreme incercarile s-au tinut lant, dar la fel si lectiile care le-au urmat. Fiecare din ele este tot mai dureroasa si loveste mai adanc in eul meu. Insa, oare nu-i o binecuvantare sa stii ca Dumnezeu vrea sa-ti decopere ceva, oare nu-i vindecare sa stii ca esti iertat si ranile pe care le-ai provocat tot tu, din egoism, acum sunt in trecut?

Imi amintesc cum vara trecuta, o sora draga mie m-a invatat sa privesc la rezultat, nu la ce mi se intampla acum. Imi amintesc acele cuvinte care m-au ridicat deseori din desnadejde : " Ma intreb mereu ce vrea Dumnezeu sa ma invete in aceasta situatie." .

Acum ma intreb eu : " Doamne care este planul Tau, care este voia Ta si, Doamne, ce vrei sa ma inveti astazi?"

Pentru ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. - Romani 8:28

Lumea este un teatru.

Seneca spunea: "Lumea e o scena, viata e un act, ai venit, ai vazut si ai plecat."

Pe aceasta scena am incercat sa fiu si eu actor. Am jucat un rol, apoi altul si altul, am schimbat costume si masti, insa finalul spectacolului meu a fost mereu acelasi: esec, fiindca nu pot sa joc nimic mai bine decat pe mine insami. Am privit in jur si am vazut ca toti incercau din rasputeri sa  joace un rol vazut la altii, cioplit din mii de farame de bine cersit de pe dupa alte masti de suflete care se sufoca in minciuna, dar ale caror vise se lovesc dezorientate de aceleasi masti de care ei se tin strans, pana ele devin parte din ei. Mi-am zis atunci ca trebuie sa joc ma departe pana ma va remarca vreun spectator si imi voi primi aplauzele. Insa nu am vazut niciun spectator in sala, doar scena arhiplina cu artisti jalnici, spectacole repetate si suflete ce se imbolnavesc tanjind dupa iubire. Jucau toti deopotriva roluri ce nu li se potriveau si asteptau ceva. 

Mai trecea din cand in cand pe scena, printre acte, durerea si-si intindea degetele diforme spre acori incercand sa le atinga sufletele. 

Mi s-a facut teama si am simtit o singuratate apasatoare. Umblam pe scena incolo si incoace, dar ma simteam inchisa sub un clopot urias de sticla. Ma sufocam. Am aruncat masca care s-a facut cioburi lucioase pe podeaua scenei. Si atunci, Te-am vazut pe Tine, Doamne. Mi-ai zambit. Am cautat o alta masca, fiindca bunatatea Ta imi arata si mai mult imperfectiunea. Am gasit o mie de masti dar n-am avut putere sa ma ascund dupa niciuna. Nu pot sa ascund ce sunt, ce simt, nu pot sa fiu altcineva decat ceea ce sunt. Mastile cad cand suntem doar noi doi, Tu si cu mine, fata in fata. Atunci mi-ai intins mana si eu am renuntat la scena. Am coborat si m-am asezat pentru putin timp in sala. 

Inainte scena mi se parea fascinanta, stralucitoare. Acum insa, am vazut ca decorul s-a invechit deja, culorile erau fade, iar artistii umbla dezorientati de colo-colo. Tu ai pregatit fiecaruia vesmantul care sa le apartina si ai scris fiecaruia un scenariu, insa ei erau prea ocupati sa-si aleaga singuri rolurile. Si au ales, alegeau tot timpul. Din pacate alegerile nu erau reusite.

Mi s-a facut mila de ei. Am urcat pe scena si am incercat sa spun catorva ce mi s-a intamplat. Mastile lor, insa, mi-au ras in fata dispretuitor. M-am intristat, dar Tu mi-ai pus mana pe umar si mi-ai soptit sa nu renunt sa arat oamenilor Fericirea.

Acum ratacesc printre actori, dar am scenariul si vesmantul ce mi le-ai daruit. Descopar in fiecare zi frumusetea Ta, promisiunile Tale ma intaresc si eu nu renunt sa spun altora despre Tine, pana ce Tu imi vei spune ca este de ajuns.

Motive.

Uneori imi este greu sa fac ceva pentru ca nu am o motivatie. Cand a inceput al doilea semestru la scoala mi-a fost greu sa revin, insa am gasit o motivatie:

Poate ca nu voi avea nevoie de tot ce invat acum, insa asa pot sa descopar maretia lui Dumnezeu mai mult si mai mult, pot descopar o infima parte din intelepciunea Lui si astfel voi avea in fiecare zi un motiv pentru care sa Il laud.

Si fiindca Dumnezeu mi-a dat posibilitatea sa fac alegeri, vreau sa fac alegeri intelepte.

Anul Agape.

Anul acesta a fost cu siguratanta un an frumos si binecuvantat de Dumnezeu!

De aceea pentru anul care vine stiu ca ma pot astepta la mai multe!

Anul care vine pentru mine este o provocare, provocarea pe nume Agape.

Am mai folosit acest cuvant si cred ca majoritatea stiti ca inseamna dragoste neconditionata. Si in anul care vine vrea sa fiu mai aproape de aceasta dragoste la propriu...daca este posibil sa-i fiu chiar asemenea.

⁴ Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,

⁵ nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,

⁶ nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,

⁷ acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

⁸ Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.

Acesta este modelul pe care vreau sa-l ating in 2013! 

***

Cu aceasta ocazie vrea sa va felicit si pe voi cu Anul Nou! Va doresc tuturor multa sanatate, fericire, binecuvantari, dragoste si cat mai multe biruinte in Cristos!

Multumesc tuturor celor care mi-au fost alturi in 2012 si care mi-ati facut anul frumos!

La multi ani!!!

Irod din ziua de astazi.

Cat de des te confrunti cu Irodul zilelor tale? 

Astazi a trebuit sa fac fata unor evenimente neplacute pentru mine.

Insa Dumnezeu niciodata nu va lasa ca lucrarea Lui sa piarda in fata dusmanului.

 Fie ca acest Irod din viata ta este persoana sau circumstanta, as dori sa-ti las un citat:

A pierdut Dumnezeu vreodata? Nu! Niciodata! Asa ca stii cine castiga pana la urma.

About me.

Am vazut pe multe bloguri asa ceva si m-am hotarat sa scriu si eu un post in care sa ma prezint.
Ma numesc Tania-Sofia. Sunt din Chisinau, Republica Moldova si am 16 ani si sunt eleva in clasa a 10-a, profil umanist. Merg la biserica Isus Salvatorul din orasul meu. L-am primit pe Isus in viata mea pe 13 mai si cu ajutorul Domnului urmeaza sa primesc botezul.
Imi place mult sa citesc ( si poate cu alte ocazii voi face scurte prezentari de carte). Ador ciocolata si sunt o visatoare incurabila, si imi doresc sa devin jurnalista.
Oamenii care ma cunosc ma caracterizeaza ca fiind delicata si nu vreau sa-i contrazic.
Imi imaginam ca voi putea spune atatea si ateatea dar in final nu pot spune decat la general.
Dar dincolo de toate aceste amanunte mai mult sau mai putin nefolositoare eu vreau sa-l urmez pe Dumnezeu tot resul vietii mele. Pentru El traiesc si Lui ii datorez ceea ce sunt.

La mulți anișori!

Astăzi blogul meu împlinește un anișor! Îmi amintesc cum am început acest blog cu speranțe ceva mai maricele decât mine și cum treptat am crescut și eu, și această lucrare. Sunt fericită!

Îmi doresc să merg mai departe, să creștem împreuna mai departe. Și bineînțeles îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a fost alături de mine și atunci când nu știam ce să scriu, și atunci când El îmi dădea inspirație.

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.- Romani 11: 36

Marturie.

Stau si-mi amintesc toate clipele de pana acum. Imi amintesc cum ani la rand cu fiecare inceput se nastea in mine o noua speranta. Si fiecare speranta avea cusuta pe ea un vis. Ma gandesc acum ca toate acele clipe de durere cand credeam ca visele nu vor mai deveni realitate, cum am trecut prin ele? Adevarul este ca parca le-a luat vantul. S-au spulberat toate in fata Dumnezeului meu care m-a luat de mana  si m-am condus pe calea Lui. El a lucrat deosebit la caracterul meu, si a adus schimbari pe care le observa si altii. Cum? El mi-a aratat cat de mult ma iubeste si pot sa-mi amintesc mereu si mereu ca iubirea Lui e infinita pentru mine. El mi-a spus unde gresesc, El m-a incurajat cand am facut bine si tot El a fost langa mine in incercari.  Si acum tot ce-mi doresc este sa ma laud cu Dumnezeul meu, Cel care m-a creat si care m-a rascumparat ca sa-i fiu copila. Am inteles ca Dumnezeu este real! El este viu si ti se descopera atunci cand Il cauti!

Revelatii.

Iata un adevar de care m-am convins.
Timpul nu vindeca ranile sufletesti, doar le astupa strigatele de agonie. E ca un anestezic: amorteste durerea, in timp ce rana sangereaza. Cu timpul te obisnuiesti cu senzatia, te acomodezi, astefel incat ajungi sa nu mai observi acea durere amortita. Ea inceteaza sa mai existe in mintea ta, dar continuandu-si existenta in rana care inca nu a devenit cicatrice.

Si poate ca ne place sa credem ca astfel de rani nu se vindeca. Si poate ca avem dreptate: nu se vindeca de la sine. Insa stiu ca Dumnezeul nostru poate vindeca orice rani, chiar si atunci cand orice om spune ca este imposibil.
Timpul nu vindeca rani, dar Dumnezeu vindeca.