sâmbătă, 29 septembrie 2012

Revelatii.



Iata un adevar de care m-am convins.
Timpul nu vindeca ranile sufletesti, doar le astupa strigatele de agonie. E ca un anestezic: amorteste durerea, in timp ce rana sangereaza. Cu timpul te obisnuiesti cu senzatia, te acomodezi, astefel incat ajungi sa nu mai observi acea durere amortita. Ea inceteaza sa mai existe in mintea ta, dar continuandu-si existenta in rana care inca nu a devenit cicatrice.

Si poate ca ne place sa credem ca astfel de rani nu se vindeca. Si poate ca avem dreptate: nu se vindeca de la sine. Insa stiu ca Dumnezeul nostru poate vindeca orice rani, chiar si atunci cand orice om spune ca este imposibil.
Timpul nu vindeca rani, dar Dumnezeu vindeca. 

2 comentarii:

B.D. spunea...

Slavă Lui pentru că ne vindecă rănile!

Tania-Sofia. spunea...

Amin! :)

 
Template by suckmylolly.com - background image by elmer.0