El s-a apropiat.

38. După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.

39. El S-a plecat spre ea, a certat frigurile şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.

Luca 4: 38-39

*

Am citit intr-un stiudiu un gand care mi-a placut foarte mult. Spunea cam asa :" Hristos a putut sa o vindece pe soacra lui Simon de pe veranda din fata casei. Dar nu a facut-o. El a mers la ea si s-a aplecat asupra ei, apropiindu-se astfel mai mult de ea. Hristos se implica El Insusi in vietile celor pe care ii ajuta."

Dupa ce am incercat de una singura sa-mi duc poverile mi-am dat seama ca nu pot sa o fac. I-am cerut sa ma ajute iar El nu a stat la distanta. El s-a apropiat.

Cei care au incredere in El ii pot auzi vocea blanda care ii indeamna sa se incredinteze in bratul Sau, iar El nu se va lasa asteptat. "Poate ca mainile Lui sunt invizibile, dar amprenta Lui apare in nenumarate vieti schimbate."

Incredinteaza-i Lui povara ta si vei vedea ca El va face mai mult decat doar sa ti-o poarte, El se va apropia de tine.

Sursa citate : Studiul Biblic Hristos Singurul si Unicul, Beth Moore

Binecuvantari.

'Cause what if Your blessings come through raindrops

What if Your healing comes through tears
What if a thousand sleepless nights
Are what it takes to know You're near
What if trials of this life are Your mercies in disguise.

                                                            Laura Story -Blessings

*

In ultima vreme incercarile s-au tinut lant, dar la fel si lectiile care le-au urmat. Fiecare din ele este tot mai dureroasa si loveste mai adanc in eul meu. Insa, oare nu-i o binecuvantare sa stii ca Dumnezeu vrea sa-ti decopere ceva, oare nu-i vindecare sa stii ca esti iertat si ranile pe care le-ai provocat tot tu, din egoism, acum sunt in trecut?

Imi amintesc cum vara trecuta, o sora draga mie m-a invatat sa privesc la rezultat, nu la ce mi se intampla acum. Imi amintesc acele cuvinte care m-au ridicat deseori din desnadejde : " Ma intreb mereu ce vrea Dumnezeu sa ma invete in aceasta situatie." .

Acum ma intreb eu : " Doamne care este planul Tau, care este voia Ta si, Doamne, ce vrei sa ma inveti astazi?"

Pentru ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. - Romani 8:28

Inviere.

Imi amintesc de ceasu-acela dulce,

de primavara dintre doua tinereti,

de cum zaceam eu la piciorul crucii

si cum sopteam incet " o, iarta-ma, Isus".

Imi amintesc cum mana Ta spre mine ai intins,

imi amintesc cum ranile mi-ai mangaiat,

cum dragostea ce-n suflet crezusem ca s-a stins

Tu ai aprins-o si pe calea Ta m-ai ridicat.

Si tu erai atata de aproape,

si-al Tau izvor de viata datator

imi vindeca urmele lasate

de pacatul candva biruitor.

Imi amintesc de-acea cereasca frumusete

ce mi-a promis c-alaturi imi va fimereu.

Ah, Doamne, imi amintesc a Ta blandete...

Imi amintesc de infiere, imi amintesc de cerul Tau...

Dar astazi, Doamne, cum de nu Te simt alaturi?

Si ce-i durerea aceasta ca noaprea de adanca?

De ce nu pot sa merg si mai adesea cad in laturi?

De ce ma simt pustie, si pierduta, si ranita...

De cand am inceput sa cred ca Tu esti doar in ceruri

si ca iubirea slavei Tale parca nu m-ajunge?

Cum de am inceput sa simt ca nu Te pot gasi

decat sapang adanc... sau, m-ai uitat, Isuse?

Dar nu! Tu nu-ti uiti niciodata

copii ce din lume i-ai gasit!

Si Tu privesti la fel de bland ca si-alta data

si ma astepti ca si atunci cu bratul Tau intins.

Ah, Doamne, atunge-te din nou de mine

si vindeca din nou sufletul meu zdrobit,

elibereaza-ma de indaratnicia firii

si-nalta pan' la cer jertfa acestui duh mahnit!

Eu am nevoie de iubirea Ta, Isuse!

de Tine am nevoie zi de zi,

s-aud sunand in minte ale Tale spuse

si sa Te simt alaturi orice-ar fi!

Atinge-Te din nou de-a mea fiinta, Doamne,

si fa sa sune mai triumfator iertarea Ta!

Peste ruine sa rasar-o noua dimineata

si vesnic sa traiasca-n mine Pastele Tau, Invierea Ta!

21.04.2013

Pagini alese.

... In prezenta lui Isus Hristos vei sti intotdeauna ce face o inima sa arda.

S-ar putea ca unii sa spuna: " dar m-am rugat inainte si am participat la studii biblice, dar inima mea nu a ars". Nu ma refer la rugaciuni ocazionale sau la lectii biblice facute in graba. Ma refer la o "poveste de dragoste" in rugaciune cu Isus, cand tu vorbesti cu El pe tot parcursul zilei, ca si cand El, cel nevazut, este mult mai real decat cei pe care-i poti vedea. Ma refer la clipele cand deschizi Cuvantul si, inaltandu-ti privirea spre cer spui :" Deschide-mi ochii ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale" (Ps. 119: 18). O astfel de intimitate cu Dumnezeu ia timp, dar drumul este minunat.

Nu confunda o relatie pasionala cu Dumnezeu cu o stare nerealista de exaltare. Vorbesc de o impletire a doua vieti: a ta cu a lui Hristos, care intensifica si aprinde intreaga inima, sufletul mintea si puterea. Dumnezeu este mai mult decat nerabdator sa-ti dea o inima inflacarata pentru Fiul Sau. Spune-I ca doresti aceasta maimult decat orice binecuvantare sau painea zilnica. Dragul meu, prominte-mi ca nu vei accepta mediocritatea! Atunci cand Isus, Alfa si Omega, Autorul si Implinitorul credintei noastre ia carma barcii tale, tu nu vei duce lipsa de fericire, de bucurii sau de momente minunate. El doreste pentru tine nimic mai putin decat o aventura minunata. Te asteapta o calatorie plina de peripetii. Esti gata de imbarcare?

***

Isus Singurul si Unicul, Beth Moore, saptamana 10, ziua 4.

Iti Amintesti? de Tatiana Topciu

Iti amintesti de ceasul pocaintei

De dragostea dintii ti-aduci aminte…?

Cind ai pasit pe caile credintei

In dragostea dintii cea mai fierbinte?

Umblai pe strazi ca beat de fericire

Si pentru toti ti-ai fi jertfit si viata…

Impodobit cu mila si iubire,

Schimbai in riuri de lumina ceata.

Cum asteptai atuncea incercarea,

Stiind ca aurul prin foc se-ncearca…

Ca Dumnezeu va despica si marea

Ca fiul sau prin mijlocu-i sa treaca…

Si azi, adie-adeseori o boare

Si cum se inspaiminta-a vietii luntre…!

Oh, aminteste-ti cantr-o primavara

Te-ai intilnit cu Dunezeu pe munte.

Ca gingasul sarut al tineretii

Depus curat pe fruntea adorata,

Asa a fost atunci popasul vietii

In partasia Domnului bogata.

Ce amintiri in veci stralucitoare

Ramin in suflet pentru totdeauna…

Atita de slavita sarbatoare,

Cind ceru-ti aseza pe cap cununa…

Ce-ncredintari… ce-nfiorari… ce taine…

Cind Domnul ti-aparut intiia data…

Cum poti uita ca ai primit o haina

Nepieritoare…pururi nepatata?

Cine mai e ca tine…o fecioara,

Chemata la un jug - sa fi regina!

De ti s-ar cere-un pret oricit de mare…

Cu bucurie Domnului inchina!

Nadejdea copilei

Cand disperarea-mi bate-n geam,

Cand mandra nelinistea-n gand navaleste

Privesc cartre cerul ce-n suflet il am

Si-mi spun: "Nu plange, fiica de Rege!"

Genunchii-mi se-apleaca la altarul divin

Si-n ruga ma-nalt pan' la ceruri

La tronul iubitului Tata ma-nchin

Si-astept sa ma scoata din ceturi

 Bratul Sau sa-mi calauzeasca pasii si bland

Sa ma cheme ca si atunci pe nume

Promisiunea iubirii sa mi-o sadeasca in gand

Si sa ma scoata din mrejele lumii

 Domnul este mai tare desi dusmanu-i puternic

Increderea-mi creste prin dragostea Lui

A mea incercare i-un lucru vremelnic

Dar slava pe veci e a Lui!

 Azi este-ntuneric dar maine cantand

Glrifica-voi pe Mantuitorul

Copila nu-ti irosi viata plangand

Biruitor e din nou Salvatorul!

21. 03. 2013

Lumea este un teatru.

Seneca spunea: "Lumea e o scena, viata e un act, ai venit, ai vazut si ai plecat."

Pe aceasta scena am incercat sa fiu si eu actor. Am jucat un rol, apoi altul si altul, am schimbat costume si masti, insa finalul spectacolului meu a fost mereu acelasi: esec, fiindca nu pot sa joc nimic mai bine decat pe mine insami. Am privit in jur si am vazut ca toti incercau din rasputeri sa  joace un rol vazut la altii, cioplit din mii de farame de bine cersit de pe dupa alte masti de suflete care se sufoca in minciuna, dar ale caror vise se lovesc dezorientate de aceleasi masti de care ei se tin strans, pana ele devin parte din ei. Mi-am zis atunci ca trebuie sa joc ma departe pana ma va remarca vreun spectator si imi voi primi aplauzele. Insa nu am vazut niciun spectator in sala, doar scena arhiplina cu artisti jalnici, spectacole repetate si suflete ce se imbolnavesc tanjind dupa iubire. Jucau toti deopotriva roluri ce nu li se potriveau si asteptau ceva. 

Mai trecea din cand in cand pe scena, printre acte, durerea si-si intindea degetele diforme spre acori incercand sa le atinga sufletele. 

Mi s-a facut teama si am simtit o singuratate apasatoare. Umblam pe scena incolo si incoace, dar ma simteam inchisa sub un clopot urias de sticla. Ma sufocam. Am aruncat masca care s-a facut cioburi lucioase pe podeaua scenei. Si atunci, Te-am vazut pe Tine, Doamne. Mi-ai zambit. Am cautat o alta masca, fiindca bunatatea Ta imi arata si mai mult imperfectiunea. Am gasit o mie de masti dar n-am avut putere sa ma ascund dupa niciuna. Nu pot sa ascund ce sunt, ce simt, nu pot sa fiu altcineva decat ceea ce sunt. Mastile cad cand suntem doar noi doi, Tu si cu mine, fata in fata. Atunci mi-ai intins mana si eu am renuntat la scena. Am coborat si m-am asezat pentru putin timp in sala. 

Inainte scena mi se parea fascinanta, stralucitoare. Acum insa, am vazut ca decorul s-a invechit deja, culorile erau fade, iar artistii umbla dezorientati de colo-colo. Tu ai pregatit fiecaruia vesmantul care sa le apartina si ai scris fiecaruia un scenariu, insa ei erau prea ocupati sa-si aleaga singuri rolurile. Si au ales, alegeau tot timpul. Din pacate alegerile nu erau reusite.

Mi s-a facut mila de ei. Am urcat pe scena si am incercat sa spun catorva ce mi s-a intamplat. Mastile lor, insa, mi-au ras in fata dispretuitor. M-am intristat, dar Tu mi-ai pus mana pe umar si mi-ai soptit sa nu renunt sa arat oamenilor Fericirea.

Acum ratacesc printre actori, dar am scenariul si vesmantul ce mi le-ai daruit. Descopar in fiecare zi frumusetea Ta, promisiunile Tale ma intaresc si eu nu renunt sa spun altora despre Tine, pana ce Tu imi vei spune ca este de ajuns.