luni, 12 decembrie 2011
Happiness.
Sunt fericita! Si fericirea mea izvoraste dintr-o incredere neclintita in faptul ca sunt in mana Domnului si nimeni si nimic pelume nu ma va putea rupe, smulge, trage (sau orice este sinonim cu aceste cuvinte) din mana Lui.
Lasa-te si tu purtat de El cu incredere si El te va duce la fericirea eterna!
Publicat de Tania-Sofia. la 11:34 2 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Meditatii despre realitate, Petale
Supunere.
In viata nu se rezuma totul la ce vrei tu si la ce nu vreai tu.
Uneori este nevoie sa apleci capul cu supunere. Stiu ca doare, dar va trece.
Iar pana trece, lasa-L pe Dumnezeu sa te mangaie. : )
Publicat de Tania-Sofia. la 11:29 2 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Meditatii despre realitate, Petale
Scrisori prafuite.
Draga Doamne,
Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa-Ti cer sa ma ajuti sa-mi iubesc propriul tata. Nu stiu cum de-am ajuns in aceasta stare..Imi tot amintesc pasaje din Scripturi si-mi spun ca trebuie sa-l cinstesc, dar cum daca nu pot macat sa-l iubesc.
O, Tata, cat am obosit de atat falsitate. Am obosit de pamantul acesta pe care sunt strain si calator; am obosit de lumea care ma inconjoara; am obosit de trupul mistiut de ispita..
Am obosit sa citesc ce-am facut ieri si sa regret atatea clipe...
Cu fiecare secunda dorul meu este mai arzator.
Tata, da-mi putere sa rezisc cate sunt si vina mai degraba!
Cu sunceritate,
Eu.
Publicat de Tania-Sofia. la 11:23 0 comentarii
Etichete: Letters to juillet.
duminică, 11 decembrie 2011
Crestinii comozi.
De cate ori ne-am oprit din toata alergatura aceasta in care incercam sa prindem timpul de coada? Cand ultima data ne-am analizat atitudinea? Cand a fost ultuma oara cand am stat cu adevarat cu Dumnezeu, fara masti- pentru ca tunci cand stai cu Dumnezeu fata in fata mastile cad, ele nu-si mai au rostul...
O, sumpul meu prieten, ajungem intr-o stare deplorabile fara sa observam.
De ce?, vei spune, eu am mers la biserica, ma rugam si faceam fapte bune, si... Si interminabile si-uri in care cu siguranta cel mai important lucru din toata lista aceea esti tu, egoul tau. Nu-i adevarat, vei spune?
Dar cand te-ai oprit tu sa plangi langa o vaduva, cand ai intins o mana unui betiv, cand ai vorbit cu o prostituata sau pur si simplu cand te-ai rugat pentru un vecin?
Oamenii acestia sunt prea pacatosi sau nenorociti pentru tine?
Atunci nu esti decat un crestin comod.
Crestinii comozi isi pun coronita stralucitoare si aripioarele de inger, apoi isi iau pietrele in maini si sunt gata sa le arunce in oricine li se pare prea pacatosi pentru compania lor "sfanta".
Dar oare asta vrea Dumnezeu? Iti spun eu !
Daca Insusi Isus, Dumnezeul intrupat a fost prietenul tuturor vamesilor si pacatosilor, ti de ce ti-e rusine?
Sau ai uitat ca pana nu demult erai exact ca ei si tanjeai si tu dupa eliberare. Daca tu ai avut nevoie de ajutor, ei nu-l merita cu nimic mai putin decat tine.
Lui Isus nu i-a fost rusine de tine, dar tu?
Fa astazi ceva pentru El,; Fii ca El! La aceasta suntem chemati: sa fim pescari de oameni.
Dar cum sa fim pescari daca ne e frica sa ne apropiem macar de mare?!
Lucreaza pentru El daca astepti rasplata acasa in vesnicie!
Tania.
Publicat de Tania-Sofia. la 17:13 2 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Meditatii despre realitate, Petale
vineri, 9 decembrie 2011
Noi inceputuri pe aceeasi cale.
A stat privind ingrozita la tot ce se intampla in juru-i. Isi amintea cum mergea dupa Invatatorul sau, apoi inchise ochii , si cand i-a deschis El nu mai era. A privit in jur din nou, dra sentimentul iremediabilului o cuprinse strans.
A inceput sa planga, sa planga in sufletul sau cu lacrimi de sange. Cu fiecare strop agonia rusii ranea tot mai mult bietul suflet zdribit de patimi.
Ii era dor de El. Dorea sa traiasca viata de dinainte, viata cu Invatatorul. Dorea ca sufletul sa-i zboare la Tatal, la pieptul caruia sa-si recapete fericirea. Dorea sa mai simta macar o data sarutarea Lui luminoasa care-i dadea putere si speranta. Dorea ca fiecare pas pe care ilva face sa fie din nou la fel de sigur caci este ocrotita de Insusi Dumnezeu. Dorea ca fiecare gand pe care-l contureaza sa-I aduca slava Lui si fericirea ei. Dorea sa-I intalneasaca din nou zambetul divin, aprobarea, consolarea...
Dorea din nou ca fiecare zi sa fie un motiv de multumire Lui si o noua incercare de a trai curat. Si cel mai important: Dorea sa-L simta alaturi. Dorea, ravnea prezenta Lui. Plangea dupa dependenta de El.
A ingenunchiat neincrezatoare, dar cu speranta:
- Oh, Tata...la fel ca fiul risipitor nu sunt vrednica sa vin inainttea Ta, dar...Iarta-ma. Vreau sa fiu salvata!
Mantuitorul o ridica bland, rabdator si-n ochii Lui tristi pana atunci rasari fericirea care-i umplu fiinta celei ce ratacea.
Exista speranta! Exista salvare! Trabuie doar sa vii la El si el nu te va alunga, caci El este singura Cale, sungurul Adevar si singura Viata, care este vesnica!
A inceput sa planga, sa planga in sufletul sau cu lacrimi de sange. Cu fiecare strop agonia rusii ranea tot mai mult bietul suflet zdribit de patimi.
Ii era dor de El. Dorea sa traiasca viata de dinainte, viata cu Invatatorul. Dorea ca sufletul sa-i zboare la Tatal, la pieptul caruia sa-si recapete fericirea. Dorea sa mai simta macar o data sarutarea Lui luminoasa care-i dadea putere si speranta. Dorea ca fiecare pas pe care ilva face sa fie din nou la fel de sigur caci este ocrotita de Insusi Dumnezeu. Dorea ca fiecare gand pe care-l contureaza sa-I aduca slava Lui si fericirea ei. Dorea sa-I intalneasaca din nou zambetul divin, aprobarea, consolarea...
Dorea din nou ca fiecare zi sa fie un motiv de multumire Lui si o noua incercare de a trai curat. Si cel mai important: Dorea sa-L simta alaturi. Dorea, ravnea prezenta Lui. Plangea dupa dependenta de El.
A ingenunchiat neincrezatoare, dar cu speranta:
- Oh, Tata...la fel ca fiul risipitor nu sunt vrednica sa vin inainttea Ta, dar...Iarta-ma. Vreau sa fiu salvata!
Mantuitorul o ridica bland, rabdator si-n ochii Lui tristi pana atunci rasari fericirea care-i umplu fiinta celei ce ratacea.
Exista speranta! Exista salvare! Trabuie doar sa vii la El si el nu te va alunga, caci El este singura Cale, sungurul Adevar si singura Viata, care este vesnica!
Tania.
Publicat de Tania-Sofia. la 16:45 0 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Petale
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






