sâmbătă, 6 septembrie 2014

un fel de adio...



...stiu ca m-am tot mutat de cand am intrat in lumea bloggerilor, si am tot facut promisiuni, si am tot visat si... dar astazi am inteles ca am nevoie de o schimbare, ca viata mea e o rutina si ca vreau ceva diferit. Intr-un fel nu las blogul, doar ii mut casuta.

joi, 4 septembrie 2014

Ruga...




O, Doamne, nu ma arunca si pe mine in marea uitarii cu tot cu pasarile negre care mananca din sufletul meu. Tine-mi inima in palme ca ingerii sa presoare peste ea farame de lumina, pe care sa le lipesti de mine cu sarutarea Ta si inveleste-ma, Doamne, cu umbra Ta, pentru ca a mea este deja zdrentuita...

sâmbătă, 30 august 2014

Oameni, aripi

*

Candva oamenii purtau aripile inafara, 
dar au inceput sa se rusineze de ele
pentru ca erau grele si le aminteau
ca apartin lui Dumnezeu.
Asa ca au intrat in taxiuri care duc pe bulevarduri largi
si le-au pitit bine in salonasele masinilor
cu geamurile murdare de vise sparte.
Sufocate de mirosul de petrol
aripile au inceput sa creasca inauntrul trupului omului,
au strapuns, printre coaste pana au intrat cu penele
adanc in suflete...
dar tot nu i-au lasat pe oameni sa uite 
ca apartin lui Dumnezeu.

 "Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru." N.Stanescu

sâmbătă, 15 martie 2014

Obiceiuri parazite.


Mi-e trist. Mi-e greu. Nimeni nu ma intelege. Nimeni nu ma iubeste...
Pun pariu ca ti-este cunoscuta macar una din aceste fraze si sunt absolut sigura ca macar o data in viata ai spus si tu ceva asemanator. De obicei spunem astfel de fraze in preajma cuiva (sau ne impartasim sentimentele pe retele de socializare in milioane de statusuri deplorabile) in dorinta de a primi atentie, sustinere, lauda etc. Pentru ca stim ca ne putem plange si imediat vor aparea oameni care sa ne contrazica si care sa ne spuna exact ceea ce ne dorim sa auzim. Da, aproape mereu nici macar nu credem aceste propozitii. 
Dar problema cu aceste propozitii este ca ele foarte repede devin un obicei rau. Ele functioneaza ca drogurile. Odata spui, are efect, si apoi inca o data, si inca o data...Pana oamenii obosesc de asta si incep sa te evite. Da, evita pe cei care li se par ca se plang prea mult. Si ce este de facut ca sa scapi de astfel de obiceiuri parazite? 
1. Invata sa mergi pe propriile picioare. Exact, pe propriile picioare. Nu poti tot timpul sa astepti cineva sa-ti spuna ac esti frumos/destept/capabil etc. Oamenii o vor spune o data sau de doua ori. Dar rareori mai des, pentru ca este greu sa fii psihologul cuiva care refuza sa faca schimbari. Si apoi, oamenii nu vor fi mereu alaturi de tine sa te sustina. Aceasta este viata, astazi sunt de partea ta, maine impotriva ta.
2. Chiar daca mergi pe propriile picioare, tine-L de mana pe Dumnezeu. Este bine sa iai singur decizii, sa fii optimist. Totusi este mult mai bine cand in viata ai un suport stabil. Inca de mici ne simtim mai in siguranta cand tinem mana mamei, chiar daca putem face pasii si singuri. Exact asa este si cu pasii in viata, cu incurajare. Cauta sa vezi ce crede El, cum gandeste El despre ceea ce te deranjeaza. Vei descoperi ca multe din frazele gen "nimeni nu ma iubeste" sunt absurde si nefondate. Pentru ca un Dumnezeu perfect intelege, iubeste, vindeca si face fericiti pe cei ce-L cauta.
3. Cand esti tentat sa crezi asemenea afirmatii sau sa le spui, amindeste-ti ca sunt minciuni. Dupa cum am spus in punctul 2, Dumnezeu are rezolvarea acestor necesitati sufletesti de atentie, iubire, incurajare, tot ce trebuie sa faci este sa ceri de la El.

Cu toate ca sfaturile mele par dificile si aproape neclare, stiu ca orice obicei rau se poate sfarama prin puterea rugaciunii
Eu iti urez o zi frumoasa si aminteste-ti ca esti iubit, esti important, ai valoare!

marți, 25 februarie 2014

Don't break anything...


Nu de putine ori mi-am inchis inima pentru ca imi era frica sa nu fiu ranita. Am inchis obloanele si usile inimii mele ca nu cumva cineva sa aiba prea multa libertate in gradina mea si sa distruga ceea ce eu incercam sa cladesc. Si la prima vedere nu este nimic gresit in a-ti proteja inima de durere, rani si dezamagiri. Este un instinct normal de autoprotectie. Dar este ceva ce scapam din vedere cand ma lasam condusa de acest instinct natural, si anume uitam ca misiunea mea este sa daruiesc iubirea. Nu spun ca este nevoie sa deschid inima mea fiecaruia ca sa-i daruiesc iubire, insa de foarte multe ori imi inchideam inima prea ermetic si iubirea pe care trebuia sa o daruiesc ramanea nedaruita. 
Sunt genul de persoana care da totul sau nimic. Nu-mi place sa ma multumesc cu jumatati si in relatiile mele cu cei din jur ori sunt prietena lor ori nu. Greseala pe care am tot repetat-o de-a lungul multor luni a fost ca alegeam sa nu fiu prietena, sa ma izolez, numai ca sa nu fiu ranita. Logic gandind imi dadeam seama ca pana la urma toti pleaca, tradeaza, mint, parasesc etc. si nu imi doream sa descopar ca persoanele carora le dedicasem parte din inima mea aleg sa ma raneasca.
Bineinteles, nu am ramas la stadiul de izolata si imi facusem prieteni. Si eram oarecum fericita, crezand ca tot de ce m-am temut atata timp nu are sa vina. Dar a venit. A venit si a lovit mai tare decat imi puteam imagina. Nu voi ascunde ca ma vaicarisem o perioada ca nu mai vreau sa cred oamenii, ca nu exista prieteni adevarat etc. Insa lectia pe care am invatat-o merita cele indurate.
In primul rand prima mea greseala a fost sa ma incred in ei. Nu este gresit sa-i crezi, dar trebuia totusi sa fiu atenta. In Ieremia 17 era un verset care spunea "blestemat este omul care se increde in om". Oricat de multa incredere pot avea in om, nu trebuie sa uit ca el este om. 
In al doilea rand, sa imi inchid din nou inima pentru oameni numai pentru ca am fost mintita nu este o decizie inteleapta. Isus stia ca avea sa fie tradat nu de oricine, dar de unul de apostoli, cei care ii erau cei mai apropiati, si totusi nici o clipa nu l-a iubit mai putin.
Oamenii tradeaza, dar atunci cand daruiesti iubire in schimb, ranile se vindeca. Nu trebuie sa ne ascundem inimile numai pentru ca cineva s-ar putea sa strice echilibrul nostru emotional. Trebuie sa invatam sa radiem iubire indiferent de circumstante. E greu, nu voi nega. Dar cat de multe se schimba cand urmezi vocea iubirii nu a autoconservarii.

sâmbătă, 15 februarie 2014

4:30 si Te iubesc


...Pentru ca Te iubesc. Pentru ca iubirea trebuie sa fie in fiecare zi nu doar de 14 februarie...
Am privit toti acei oameni care se grabeau undeva cu flori in maini. Erau toti atat de incruntati, suparati, inghetati. Ma intrebam unde este iubirea lor. Mi-am amintit apoi de toate acele mesaje care au bantuit retelele de socializare inca din ianuarie, strigate inabusite ale inimilor care nu stiau iubirea, care cred ca a avea o pereche de 14 februarie este tot ce au nevoie... Dar apoi Te-am vazut pe Tine. Iubirea Ta stralucea atat de frumos si mi se prelingea pe inima, umpland-o cu atata bucurie. Era iubirea Ta care intrecea orice imaginatie sau simtire, orice himera sau amoruri umplute cu falsitate, orice minciuna sau rautate. Era iubirea Ta care imi spunea : "Te iubesc cu o iubire vesnica". Si vreau sa spun azi ca Te iubesc. Poate ca declaratia mea de dragoste nu este cea mai frumoasa sau poetica, totusi inima mea a vrut sa declare cat Te iubeste. Pentru ca Tu m-ai iubit intai mai inainte sa Te fi stiut, pentru ca mi-ai demonstrat iubirea Ta, pentru ca mi-ai cucerit inima purtand o coroana care Te ranea si mi-ai atins cele mai ascunse coarde ale inimii, pentru ca Tu esti unicul care m-a salvat nu doar de moarte dar si de mine insami, pentru ca Tu esti unicul care imi scrie zilnic cu mila si bunatate, unicul care este mai frumos decat orice a existat vreodata pe pamant, unicul care a vazut in mine mai mult decat un chip de lut, unicul care a putut alunga durerea si tristetea mea, unicul care misca univesruri si este cu gandul la mine, unicul care nu a putut sta in mormant din dragoste pentru mine. Pentru ca esti viu si nu pot decat sa declar ca Te iubesc, mai mult decat orice!
Te iubesc ieri, azi, maine, toata viata, Singurul si Unicul din viata mea!

joi, 6 februarie 2014

A fi sau a nu fi acceptat?


Iti spui ca de azi inainte vei face totul corect. Nu vor mai fi compromisuri, nu vor mai fi scapari. Nu pentru ca vei face totul perfect, ci pentru ca vrei sa protejezi ce ai mai scump: puritatea ta. Zambesti si esti fericit, te bucuri cu ceilalti. Si dintr-o data te trezesti ca ceilalti te vor pe cel vechi inapoi. Schimbarea ta pentru ei este ceva de neconceput. Cum sa fii altfel? Sa nu gandesti ca ei sau sa nu mai faci lucrurile pe care le faceai in trecut si de care iti este rusine acum. Cu toate ca in societatea noastra este ceva normal sa fii pervers, sa lasi pe altii sa-ti atinga trupul doar pentru ca aceasta ar fi metoda prin care iti manifesti increderea in ei, sa vorbesti de parca nu ai citit in viata ta o carte sau sa ii dispretuiesti pe ceilalti, tu simti ca nu aceasta vrei sa faci. Vrei sa fii plin de dragoste, sa fii integru, sa devii o comoara. Iti vor spune cu siguranta ca te-ai schimbat, pentru ca refuzi sa fii ca ei, ca multimea, pentru ca vrei sa fii tu insuti nu un alt ecou al acestei lumi mizere, pentru ca iti doresti o viata de care sa nu-ti fie rusine. Si afli ca aceasta hotarare te costa.
Nu am fost niciodata Miss Popularitate, desi nici total invizibila nu am fost niciodata. Mereu am fost colaga draguta care zambeste si ajuta pe altii. Insa nu mi-a luat mult sa descopar ca chiar daca esti draguta cu ceilalti si zambesti mereu, vei fi catalogata drept "ciudata" daca nu te conformezi tiparelor adolescentului "cool" . Totul e simplu ori esti ca ei si esti acceptat, ori esti tu insuti si esti privit ca un tradator. 
Si te intrebi daca merita. Privesti cum toti sa intreaba ce-i neinregula cu tine, cum te judeca si iti doresti sa fugi de ei. Te gandesti daca revii la ce ai fost cum te vei simti. 
Ma voi simti mizerabila. Pentru ca ar fi ca si cum m-as trada. 
Cineva spunea ca atunci cand esti criticat pentru ceea ce faci, inseamna ca faci totul corect. A fi sau a nu fi acceptat nu este intrebarea corecta. Sunt eu mai aproape de telul meu astazi? Aceasta este intrebarea. Parerea celor care "te accepta" se va schimba oricum, dar tu sa fii neclintit. Pentru ca nu pentru ei o faci, nu pentru aprecierea lor. Nu. O faci pentru ca poti fi cineva mai bun, pentru ca iti poti dobandi respectul de sine, pentru ca a fi Om e ceea ce conteaza cu adevarat, pentru ca Dumnezeu vede. O faci pentru ca te-ai saturat sa fii ecou in multime. O faci pentru ca ai tot potentialul sa fii o voce. Poate ca ei inca judeca chiar in acest moment, insa tu esti mai aproape de portretul Omului care vrei sa fii.

 
Template by suckmylolly.com - background image by elmer.0