marți, 25 februarie 2014

Don't break anything...


Nu de putine ori mi-am inchis inima pentru ca imi era frica sa nu fiu ranita. Am inchis obloanele si usile inimii mele ca nu cumva cineva sa aiba prea multa libertate in gradina mea si sa distruga ceea ce eu incercam sa cladesc. Si la prima vedere nu este nimic gresit in a-ti proteja inima de durere, rani si dezamagiri. Este un instinct normal de autoprotectie. Dar este ceva ce scapam din vedere cand ma lasam condusa de acest instinct natural, si anume uitam ca misiunea mea este sa daruiesc iubirea. Nu spun ca este nevoie sa deschid inima mea fiecaruia ca sa-i daruiesc iubire, insa de foarte multe ori imi inchideam inima prea ermetic si iubirea pe care trebuia sa o daruiesc ramanea nedaruita. 
Sunt genul de persoana care da totul sau nimic. Nu-mi place sa ma multumesc cu jumatati si in relatiile mele cu cei din jur ori sunt prietena lor ori nu. Greseala pe care am tot repetat-o de-a lungul multor luni a fost ca alegeam sa nu fiu prietena, sa ma izolez, numai ca sa nu fiu ranita. Logic gandind imi dadeam seama ca pana la urma toti pleaca, tradeaza, mint, parasesc etc. si nu imi doream sa descopar ca persoanele carora le dedicasem parte din inima mea aleg sa ma raneasca.
Bineinteles, nu am ramas la stadiul de izolata si imi facusem prieteni. Si eram oarecum fericita, crezand ca tot de ce m-am temut atata timp nu are sa vina. Dar a venit. A venit si a lovit mai tare decat imi puteam imagina. Nu voi ascunde ca ma vaicarisem o perioada ca nu mai vreau sa cred oamenii, ca nu exista prieteni adevarat etc. Insa lectia pe care am invatat-o merita cele indurate.
In primul rand prima mea greseala a fost sa ma incred in ei. Nu este gresit sa-i crezi, dar trebuia totusi sa fiu atenta. In Ieremia 17 era un verset care spunea "blestemat este omul care se increde in om". Oricat de multa incredere pot avea in om, nu trebuie sa uit ca el este om. 
In al doilea rand, sa imi inchid din nou inima pentru oameni numai pentru ca am fost mintita nu este o decizie inteleapta. Isus stia ca avea sa fie tradat nu de oricine, dar de unul de apostoli, cei care ii erau cei mai apropiati, si totusi nici o clipa nu l-a iubit mai putin.
Oamenii tradeaza, dar atunci cand daruiesti iubire in schimb, ranile se vindeca. Nu trebuie sa ne ascundem inimile numai pentru ca cineva s-ar putea sa strice echilibrul nostru emotional. Trebuie sa invatam sa radiem iubire indiferent de circumstante. E greu, nu voi nega. Dar cat de multe se schimba cand urmezi vocea iubirii nu a autoconservarii.

sâmbătă, 15 februarie 2014

4:30 si Te iubesc


...Pentru ca Te iubesc. Pentru ca iubirea trebuie sa fie in fiecare zi nu doar de 14 februarie...
Am privit toti acei oameni care se grabeau undeva cu flori in maini. Erau toti atat de incruntati, suparati, inghetati. Ma intrebam unde este iubirea lor. Mi-am amintit apoi de toate acele mesaje care au bantuit retelele de socializare inca din ianuarie, strigate inabusite ale inimilor care nu stiau iubirea, care cred ca a avea o pereche de 14 februarie este tot ce au nevoie... Dar apoi Te-am vazut pe Tine. Iubirea Ta stralucea atat de frumos si mi se prelingea pe inima, umpland-o cu atata bucurie. Era iubirea Ta care intrecea orice imaginatie sau simtire, orice himera sau amoruri umplute cu falsitate, orice minciuna sau rautate. Era iubirea Ta care imi spunea : "Te iubesc cu o iubire vesnica". Si vreau sa spun azi ca Te iubesc. Poate ca declaratia mea de dragoste nu este cea mai frumoasa sau poetica, totusi inima mea a vrut sa declare cat Te iubeste. Pentru ca Tu m-ai iubit intai mai inainte sa Te fi stiut, pentru ca mi-ai demonstrat iubirea Ta, pentru ca mi-ai cucerit inima purtand o coroana care Te ranea si mi-ai atins cele mai ascunse coarde ale inimii, pentru ca Tu esti unicul care m-a salvat nu doar de moarte dar si de mine insami, pentru ca Tu esti unicul care imi scrie zilnic cu mila si bunatate, unicul care este mai frumos decat orice a existat vreodata pe pamant, unicul care a vazut in mine mai mult decat un chip de lut, unicul care a putut alunga durerea si tristetea mea, unicul care misca univesruri si este cu gandul la mine, unicul care nu a putut sta in mormant din dragoste pentru mine. Pentru ca esti viu si nu pot decat sa declar ca Te iubesc, mai mult decat orice!
Te iubesc ieri, azi, maine, toata viata, Singurul si Unicul din viata mea!

joi, 6 februarie 2014

A fi sau a nu fi acceptat?


Iti spui ca de azi inainte vei face totul corect. Nu vor mai fi compromisuri, nu vor mai fi scapari. Nu pentru ca vei face totul perfect, ci pentru ca vrei sa protejezi ce ai mai scump: puritatea ta. Zambesti si esti fericit, te bucuri cu ceilalti. Si dintr-o data te trezesti ca ceilalti te vor pe cel vechi inapoi. Schimbarea ta pentru ei este ceva de neconceput. Cum sa fii altfel? Sa nu gandesti ca ei sau sa nu mai faci lucrurile pe care le faceai in trecut si de care iti este rusine acum. Cu toate ca in societatea noastra este ceva normal sa fii pervers, sa lasi pe altii sa-ti atinga trupul doar pentru ca aceasta ar fi metoda prin care iti manifesti increderea in ei, sa vorbesti de parca nu ai citit in viata ta o carte sau sa ii dispretuiesti pe ceilalti, tu simti ca nu aceasta vrei sa faci. Vrei sa fii plin de dragoste, sa fii integru, sa devii o comoara. Iti vor spune cu siguranta ca te-ai schimbat, pentru ca refuzi sa fii ca ei, ca multimea, pentru ca vrei sa fii tu insuti nu un alt ecou al acestei lumi mizere, pentru ca iti doresti o viata de care sa nu-ti fie rusine. Si afli ca aceasta hotarare te costa.
Nu am fost niciodata Miss Popularitate, desi nici total invizibila nu am fost niciodata. Mereu am fost colaga draguta care zambeste si ajuta pe altii. Insa nu mi-a luat mult sa descopar ca chiar daca esti draguta cu ceilalti si zambesti mereu, vei fi catalogata drept "ciudata" daca nu te conformezi tiparelor adolescentului "cool" . Totul e simplu ori esti ca ei si esti acceptat, ori esti tu insuti si esti privit ca un tradator. 
Si te intrebi daca merita. Privesti cum toti sa intreaba ce-i neinregula cu tine, cum te judeca si iti doresti sa fugi de ei. Te gandesti daca revii la ce ai fost cum te vei simti. 
Ma voi simti mizerabila. Pentru ca ar fi ca si cum m-as trada. 
Cineva spunea ca atunci cand esti criticat pentru ceea ce faci, inseamna ca faci totul corect. A fi sau a nu fi acceptat nu este intrebarea corecta. Sunt eu mai aproape de telul meu astazi? Aceasta este intrebarea. Parerea celor care "te accepta" se va schimba oricum, dar tu sa fii neclintit. Pentru ca nu pentru ei o faci, nu pentru aprecierea lor. Nu. O faci pentru ca poti fi cineva mai bun, pentru ca iti poti dobandi respectul de sine, pentru ca a fi Om e ceea ce conteaza cu adevarat, pentru ca Dumnezeu vede. O faci pentru ca te-ai saturat sa fii ecou in multime. O faci pentru ca ai tot potentialul sa fii o voce. Poate ca ei inca judeca chiar in acest moment, insa tu esti mai aproape de portretul Omului care vrei sa fii.

luni, 3 februarie 2014

Prin secundele ce trec.


Cat de fragili suntem. Trecem prin zile si lasam neputinciosi ca ele sa rupa cate putin din noi, din ce am fost, din ce am simtit. E ca si cum am pune cele mai pretioase farame din inima noastra in miliarde de cutii, care apoi devin morminte. Iar noi inaintam pana ce ajungem sa ne lasam inchisi noi insine intr-o asemenea cutie si inghititi de vreme suntem atat de vulnerabli. Abia mergem prin acest vartej ametitor si ne tot spunem " Mai este timp, o sa reusesc inca...". Dar daca timp nu mai este? Fiecare secunda pe care nu o mai repeti are cate ceva din tine, iar tu esti si mai aproape de vesnicie. Acest fragment prin care ti s-a dat sa treci si sa te bucuri, isi ia pretul. Te secatuieste pentru ca te lasa sa treci prin el sa-ti lasi urma si sa iei pentru sufletul tau ce ai nevoie. Dar timpul se scurge necrutator in timp ce oamenii cred ca au timp. Acest "poate mai tarziu", esti sigur ca va veni? Acum ia tot ce poti pentru suflet. Caci maine nu vei mai putea lua ce poti lua azi. Daca nu profiti la maxim, s-ar putea ca toata calatoria sa fie o pierdere. Bilet de intoarcere nu este si viata nu te lasa niciodata sa recuperezi. Poti lua-ia, nu iai, mergi inainte. Daca pretul e atat de mare si lasi atat de mult din tine in urma, cauta sa cresti in loc un suflet mai bogat, cauta sa fii mai mult decat ai fost ieri. In aceasta calatorie competitia este doar cu tine cel din trecut, iar timpul e arbitrul. Profita si castiga amintiri ca trofeie, nu regrete ca nu ai facut desi puteai.

duminică, 2 februarie 2014

Singur si totusi niciodata singur.


Exista crezul acesta : toti ne nastem singuri, traim singuri si murim singuri, restul este iluzie. M-am gandit mult la aceasta afirmatie. Conform ei omul este predestinat singuratatii, poate chiar invelit in senguratate, iar clipele frumoase, familia, prietenii, dragostea, amintirile, tot ce este frumos in viata unui om este o himera, un vis bolnavicios spre care biata fiinta umana tinde cu disperare, ca un orb care vrea savada soarele. Cu toate ca fiecare afirmatie spusa vreodata are un graunte de adevar, refuz sa cred ca omul este singur toata viata si in final nimic nu mai are insemnatate. 
De fapt nu esti singur chiar si atunci cand esti singur. Spun aceasta nu doar pentru ca singuratatea in mare parte este o optiune si o stare a mintii. Cei mai multi aleg sa se simta singuri chiar daca nu sunt. Multi spun ca toti te parasesc si nue ste nimeni pe acest pamant care sa fie cu tine pana la capat. Poate ca. Dar de cele mai multe ori oamenii raniti de o singura persoana inchid usile pentru ceilalti care vor sa le fie alaturi. 
Pe de alta parte nimeni nu poate afirma ca este singur in totalitate. Chiar si atunci cand faci ceva si crezi ca nu vede nimeni, sunt cel putin doi care au vazut : Dumnezeu si Satan.
Ne nastem singuri? Inca din pantecele mamei suntem priviti, tesuri in chip miraculos si iubiti de Creatorul lumii. Traim singuri? Zi de zi suntem ocrotiti de mana iubitoare a lui Dumnezeu. Murim singuri? Pana si atunci cand murim cerurile si adancurile privesc ultimele decizii luate de om.
Te simti singur? Aceasta nu este pentru ca esti singur, ci pentru ca crezi ca esti singur si alegi sa crezi asta zi de zi. Renunta sa te mai ascunzi sub carapacea singuratatii care te mananca dinauntru (stiu aceasta pentru ca am trecut prin lungul proces de autointemnitare in singuratate, si a fost groaznic). 
O data ma plangeam cuiva ca ma simt inutila/imperfecta/nu indeajuns de... etc. Si acea persoana mi-a raspuns: Dumnezeu te iubeste asa cum esti. El este mereu alaturi de tine si nu te va parasi cu nici un chip. In El ai biruinta. Orice altceva este minciuna. Sa nu crezi nici macar ceea ce-ti spune inima ta daca aceasta iti fura pacea.
Acelasi sfat vreau sa-l dau si eu acum. Sa nu crezi ca esti singur pentru ca nu esti. Nu vei fi niciodata. Pentru ca esti iubit.

sâmbătă, 1 februarie 2014

Lepra secolului 21.



 Cu toate ca stiam ca in lume este multa rautate si nu ma pot proteja in totalitate de ea, totusi fiind protejata sa invat si traiesc intr-un mediu in care se promoveaza valorile crestine, am fost dezamagita sa constat aproape cu stupoare ca lumea e mai rea decat am crezut eu ca poate fi. Ma gandeam la faramele de bunatate, adevar si dragoste ramase pe pamant si cat sunt de dispretuite.      Ori apreciate de unii, insa pana si acesti unii renunta la ele ca la niste haine de moda veche. E confortabil si bine in ele, dar nu mai sunt la moda, ceea ce inseamna ca purtandu-le ajungi sa fii dur criticat de societate, principiile careia le tot critica.
 Astazi sa fii educat, sa nu fii imoral, sa ai un limbaj care sa aiba 90% cuvinte elevate, a ajuns sa fie aproape istorie. Lucrurile rele ajung sa fie promovate si sustinute. Iar cel mai grav lucru este ca toata aceasta libertate de alegere a raului este extrem de contagioasa. E ca si lepra. Diferenta este ca in trecut bolnavul de lepra cand mergea pe drum striga "Necurat!" pentru ca cei care il auzeau sa se dea cat mai departe pentru a nu se imbolnavi. Astazi cel care are "lepra sufletului" aproape ca striga cu toata fiinta lui "Necurat!" dar el este sustinut. I se face publicitate la stiri, nu este izolat ci luat drept exemplu. Muzica, filme indecente, imbracaminte sunt doar cateva modalitati prin care leprosii se manifesta si ii infecteaza pe oricine se atinge de ei.
  Nu spun ca este o solutie sa fugim de ei, pentru ca este prostesc. Nu poti fugi de ei, nu te poti ascunde pur si simplu intr-un glob de plastic. Ai nevoie de relatii, comunicare. Dar cu siguranta poti si pot sa veghem, ca nu cumva sa ne infectam. Sa luptam sa ne pastram curati intr-o lume trista si bolnava. Si cand intalnesti pe cineva a carui suflet striga "Necurat!" spune-i ca este un Medic care-i poate vindeca lepra.

 
Template by suckmylolly.com - background image by elmer.0