luni, 31 decembrie 2012

Anul Agape.


Anul acesta a fost cu siguratanta un an frumos si binecuvantat de Dumnezeu!
De aceea pentru anul care vine stiu ca ma pot astepta la mai multe!
Anul care vine pentru mine este o provocare, provocarea pe nume Agape.
Am mai folosit acest cuvant si cred ca majoritatea stiti ca inseamna dragoste neconditionata. Si in anul care vine vrea sa fiu mai aproape de aceasta dragoste la propriu...daca este posibil sa-i fiu chiar asemenea.


Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,
nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.
Acesta este modelul pe care vreau sa-l ating in 2013! 
***
Cu aceasta ocazie vrea sa va felicit si pe voi cu Anul Nou! Va doresc tuturor multa sanatate, fericire, binecuvantari, dragoste si cat mai multe biruinte in Cristos!
Multumesc tuturor celor care mi-au fost alturi in 2012 si care mi-ati facut anul frumos!
La multi ani!!!

vineri, 28 decembrie 2012

Dumnezeu liber in mine



Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine...

-L. Blaga

joi, 27 decembrie 2012

Irod din ziua de astazi.


Cat de des te confrunti cu Irodul zilelor tale? 
Astazi a trebuit sa fac fata unor evenimente neplacute pentru mine.
Insa Dumnezeu niciodata nu va lasa ca lucrarea Lui sa piarda in fata dusmanului.
 Fie ca acest Irod din viata ta este persoana sau circumstanta, as dori sa-ti las un citat:
A pierdut Dumnezeu vreodata? Nu! Niciodata! Asa ca stii cine castiga pana la urma.

miercuri, 26 decembrie 2012

Modelul magilor.

Problema omenirii nu este lipsa de credinta. Problema omenirii este indiferenta.
Este o concluzie dureroasa, dar nu pot nega adevarul ei.
M-am intrebat de ce atat de putini oameni s-au bucurat de nasterea Mantuitorului? De ce numai magii si pastorii au venit sa i se inchine? De ce numai Elizaveta a vazut lucrarea lui Dumnezeu?
Si de ce nimanui nu i-a pasat in acea noapte ca vine pe pamant Mesia, pe care il asteptau de secole?
Imi imaginez ca pastorii puteau la fel de bine sa spuna ca ei nu pot sa lase turmele de oi si sa ramana in camp. Iar magii puteau sa admirea steaua apoi sa scrie ceva despre ea, si atat. dar ei nu au stat in loc gandindu-se ce sa creada si ce nu, ori daca este treaba lor sa vada sau nu. Ei au mers. Acesti oamnei au ramas pe paginile Scripturii pentru ca ei nu au ramas indiferenti la mesajul ce l-au primit. Ei au mers sa i se inchine Imparatului. Pentru mine acesti oameni au ramas ca un model.
Dar revenind. Indiferenta atunci, indiferenta acum. Ce s-a schimbat? Atunci oamenii asteptau obositi o minune, acum oamenii stiu de minune, dar cred ca pe ei nu ii priveste. 
Dar ce folos doar sa crezi ca Isus exista si ca mantuieste de pacate daca nu vrei sa-L urmezi? Cu ce te face asta mai bun ca ateistii?
Isus inca se naste an de an in aceeasi iesle, asteptandu-te! El a venit pentru tine. Nu fii indiferent si in anul acesta!

duminică, 23 decembrie 2012

De Craciun.


Imi amintesc cum scriam anul trecut de Craciun, fermecata de magia care plutea in aerul de sarbatoare. Imi amintesc cum vorbeam despre semnificatia Craciunului, cum voiam schimbare...
Anul acesta nu voi scrie despre semnificatia Craciunului, anul acesta vreau sa-i multumesc lui Isus pentru semnificatia Craciunului din inima mea. 
Pana la urma nu pot doar sa vorbesc despre Craciun in fiecare an, toti o fac. Eu vreau sa-Ti multumesc, Tata, pentru Craciun, pentr salvare...
De obicei se fac totalurile la sfarsit de an, eu vreu sa le fac astazi.
Multumesc pentru:
- examenele de absolvire la gimnaziu, pe care le-am dat bine cu ajutorul tau!
- ca am reusit sa intru in liceul in care am dorit!
- succesele de la scoala din semestrul acesta de invatamant si media suficienta incat sa nu achit contractul!
- tezele date cu bine!
- colegi, profesori, prieteni si cunostinte noi!
- bucuria de a fi profesoara la scoala duminicala si pentru inca o familie vesela pe care o am acum!
- relatiile bune cu parintii si surorile!
- atitea dimineti in care nu am intarziat la scoala datorita Tie!
- raspunsuri la rugaciuni si biruite!
- Te-ai facut vazut, simtit cand am avut nevoie de Tine si pentru ca mi-ai fost prieten bun atunci cand ma simteam parasita de toti!
- ca esti in viata mea si ca ma pot numi copilul Tau!
- ca nu ai uitat sa ma trezesti zi de zi pana astazi!
- si in sfarsit pentru ziua de azi in care am devenit parte din trupul Tau, marturisindu-Te in apa botezului ca Domn si Matuitor in viata mea!

Pentru toate, Taticule, fii Tu slavit si glorificat in veci de veci! Amin!

marți, 4 decembrie 2012

Agape.


Love like there’s no tomorrow, and if tomorrow comes, love again. Max Lucado

luni, 3 decembrie 2012

Copacul cu vise.


Vreau ca visele mele sa creasca precum un pom, cu crengile ce tot incearca sa atinga cerul. Sa creasca inalt, inalt... Tu, Doamne, sa fii gradinarul viselor mele, ingrasamant sa fie pomului promisiunile Tale. In gradin mea sa domneasca pacea si dragostea Ta, iar in final sa culeg fructele si fericirea.

marți, 27 noiembrie 2012

Fiica a mangaierii.


Cat este de important sa fii incurajat. Incurajarea intotdeauna a avut efect de super-leac, ceva care te stimuleaza si iti da puteri. M-am gandit adesea: daca cei incurajati se simt mai bine, oare care este satisfactia celor care incurajeaza? 
Cred ca este foarte important ca oamenii lui Dumnezeu sa incurajeze, fiidca datorita unor astfel de oamenii lucrarea Lui Dumnezeu nu ramane in loc. Mi-ar placea sa pot sa fiu ca si Barnaba din Faptele apostolilor, o fiica a mangaierii. Datorita incurajarii lui Dumnezeu a ridicat un mare apostol, pe Pavel. Si sufletul meu arde de dorinta de a face cat mai multe pentru Imparatia lui Dumnzeu!
Daca si sufletul tau are acelasi dor, sa alegem astazi impreuna sa fim fiice si fii ai mangaierii!

Iata ceva care m-a incurajat foarte mult si as dori sa impartasesc cu voi. Filmuletul este in engleza, nu am gasit in romana.


sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Special.



Astazi este o data speciala si m-am gandit cu aceasta ocazie sa fac ceva special. Am pregatit un micut premiu pentru cei care-mi sunt dragi si pe care ii urmaresc cu mare placere.
Deci acest micut premiu merge la:

http://lavii-osperanta.blogspot.com/
http://inimadeprintesa.blogspot.com/
http://sclipiridecer.blogspot.com/
http://su-nina.blogspot.com/
http://parasitadarnusiuitata.blogspot.com/
http://parfum-de-cer.blogspot.com/
http://anastasiavolimbovschi.wordpress.com/
http://firimiturideganduri.blogspot.com/
http://transparentdiferit.blogspot.com/

Sper ca nu am omis pe nimeni. Este primul premiu pe care il ofer si sper sa placa!

duminică, 4 noiembrie 2012

About me.

Am vazut pe multe bloguri asa ceva si m-am hotarat sa scriu si eu un post in care sa ma prezint.
Ma numesc Tania-Sofia. Sunt din Chisinau, Republica Moldova si am 16 ani si sunt eleva in clasa a 10-a, profil umanist. Merg la biserica Isus Salvatorul din orasul meu. L-am primit pe Isus in viata mea pe 13 mai si cu ajutorul Domnului urmeaza sa primesc botezul.
Imi place mult sa citesc ( si poate cu alte ocazii voi face scurte prezentari de carte). Ador ciocolata si sunt o visatoare incurabila, si imi doresc sa devin jurnalista.
Oamenii care ma cunosc ma caracterizeaza ca fiind delicata si nu vreau sa-i contrazic.
Imi imaginam ca voi putea spune atatea si ateatea dar in final nu pot spune decat la general.
Dar dincolo de toate aceste amanunte mai mult sau mai putin nefolositoare eu vreau sa-l urmez pe Dumnezeu tot resul vietii mele. Pentru El traiesc si Lui ii datorez ceea ce sunt.

joi, 1 noiembrie 2012

La mulți anișori!



Astăzi blogul meu împlinește un anișor! Îmi amintesc cum am început acest blog cu speranțe ceva mai maricele decât mine și cum treptat am crescut și eu, și această lucrare. Sunt fericită!
Îmi doresc să merg mai departe, să creștem împreuna mai departe. Și bineînțeles îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a fost alături de mine și atunci când nu știam ce să scriu, și atunci când El îmi dădea inspirație.

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.- Romani 11: 36

miercuri, 31 octombrie 2012

Artificii.



Sunt momente in care realizez can de mic e pretul acestei lumi. Pana la urma totul in lume e ca focul de artificii : straluceste cu toate culorile pe care ti le doresti, dar se sting la fel de repede pe cat au izbucnit, si lasa in urma numai fum, care mai are si daune. 
Dar spre deosebire de artificii care lasa amintirea eploziei de culori, placerile lasa amintiri chinuitoare.

Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. - Matei  24:42

duminică, 30 septembrie 2012

Marturie.


Stau si-mi amintesc toate clipele de pana acum. Imi amintesc cum ani la rand cu fiecare inceput se nastea in mine o noua speranta. Si fiecare speranta avea cusuta pe ea un vis. Ma gandesc acum ca toate acele clipe de durere cand credeam ca visele nu vor mai deveni realitate, cum am trecut prin ele? Adevarul este ca parca le-a luat vantul. S-au spulberat toate in fata Dumnezeului meu care m-a luat de mana  si m-am condus pe calea Lui. El a lucrat deosebit la caracterul meu, si a adus schimbari pe care le observa si altii. Cum? El mi-a aratat cat de mult ma iubeste si pot sa-mi amintesc mereu si mereu ca iubirea Lui e infinita pentru mine. El mi-a spus unde gresesc, El m-a incurajat cand am facut bine si tot El a fost langa mine in incercari.  Si acum tot ce-mi doresc este sa ma laud cu Dumnezeul meu, Cel care m-a creat si care m-a rascumparat ca sa-i fiu copila. Am inteles ca Dumnezeu este real! El este viu si ti se descopera atunci cand Il cauti!

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Revelatii.



Iata un adevar de care m-am convins.
Timpul nu vindeca ranile sufletesti, doar le astupa strigatele de agonie. E ca un anestezic: amorteste durerea, in timp ce rana sangereaza. Cu timpul te obisnuiesti cu senzatia, te acomodezi, astefel incat ajungi sa nu mai observi acea durere amortita. Ea inceteaza sa mai existe in mintea ta, dar continuandu-si existenta in rana care inca nu a devenit cicatrice.

Si poate ca ne place sa credem ca astfel de rani nu se vindeca. Si poate ca avem dreptate: nu se vindeca de la sine. Insa stiu ca Dumnezeul nostru poate vindeca orice rani, chiar si atunci cand orice om spune ca este imposibil.
Timpul nu vindeca rani, dar Dumnezeu vindeca. 

miercuri, 1 august 2012

August ♥


Si calendarul intoarce inca o fila din acest an. 
Si inceputurile noi inseamna noi sperante, noi vise, noi realizari, noi motive de a invata si noi motive de bucurie. 
Incepe august, incepe inca o luna de viata cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu :)

Buna, August.

miercuri, 25 iulie 2012

Pas cu pas.



Cineva spunea ca atunci cand ai de facut 10 pasi si ai facut 9, ai parcurs doar jumatate de drum. Si intr-adevar este usor sa iei decizii, aproape intotdeauna este foarte usor sa faci primul pas pe calea succesului, dar este foarte greu sa te tii de aceasta cale.
De cate ori Israel nu a cartit pe cale, regretand faptul ca au lasat in urma castravetii din Egipt si au uitat ca in tara in care mergeau curgea lapte si miere?
Ma gandeam ca noi suntem Israel risipit prin lume, iar viata noastra de crestini este calatoria prin pustie. Dar vai, desi suntem poporul Domnului, un popor ales, alegem sa facem exact cum facea Israel in trecut. Iesim cu  strigate de bucurie din robia acestei lumi, insa cand ne confruntam cu incercarile privim in urma si ne dorim castravetii acestei lumi. Avem parte de nenunmarate succese in Domnul si totusi in loc sa ravnim mai tare tara promisa, ajungem sa ne indoim de promisiunea lui Dumnezeu. Ajungem sa pierdem parca promisiunea si uitam izbanda din trecut.
Criticam pe Israel citind cartea Exod si nu vedem ca suntem la fel. Avem attea minuni, suntem inconjurati de atata binecuvantare si avem asa putin credinta.
Mai avem doar putin. Pustia are si ea un sfarsit!
Sa ridicam capul sus catre cerul albastru, sa nu uitam ca acolo ne asteapta ceva mai bun, ceva ce lumea nu ne poate oferi! Sa nu uitam bunatatea Domnului si sa ne grabim spre Canaanul promis!

duminică, 17 iunie 2012

Triplu " NU"


1. Nu merge acolo unde nu vrei ca Isus sa te gaseasca.
2. Nu fa ce nu doresti ca Isus sa te vada facand.
3. Nu vorbi ce ti-ar fi rusine sa auda Isus.

Vorbe simple, vorbe marete :)

sâmbătă, 9 iunie 2012

“Inima sus şi oţeleşte-te!”

Acesta este un articol gasit aici. Imi place foarte mult mesajul si sper sa pot reveni ma tarziu cu un articol propriu.



Viaţa este o luptă acerbă pe care o purtăm fie cu cei din jur, fie cu Dumnezeu, fie cu noi înşine. Însă, oricare ar fi ea, lupta, de multe ori ne lasă fără putere, fără vlagă şi parcă am da să spunem că nu suntem în stare de nimic. Dar lupta… vrem s-o ducem şi nu ne lăsăm cu una cu două.
Şi, aşa vlăguiţi cum suntem, ne ridicăm din nou, punem mâna pe arme de tot felul şi dăm să luptăm. Şi pierdem şi azi, am pierdut şi ieri, vom pierde şi mâine, dar tot nu ne lăsăm.
Ne luptăm cu cei din jur, gândindu-ne că am avea ceva de câştigat dacă ne impunem punctul de vedere, dacă ne spunem şi noi părerile; credem că ar conta. Dar nu, lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Lupta rămâne luptă… şi nu lasă în urmă decât morţi sau măcar răniţi. Şi rănile dor, ne dor mai mult decât ne-am aştepta. Şi suntem dezamăgiţi, pentru că lupta noastră nu a fost pe măsura aşteptărilor.
Ne mai luptăm şi cu Dumnezeu, ca şi cum puterile noastre ar fi pe măsura puterilor Lui, ca şi cum am avea vreo fărâmă de şansă în faţa Lui. Suntem mereu cârtitori, îi cerem mereu să ne facă aşa şi pe dincolo, de parcă ar fi la dispoziţia noastră. Şi suntem dezamăgiţi de Dumnezeu.
Şi de parcă n-ar fi de ajuns, ne mai luptăm şi cu noi înşine. Suntem mereu neîncrezători, nemulţumiţi… şi dacă în proprii ochi nu avem valoare, atunci în ochii cui avem pretenţia să însemnăm ceva?
Şi-uite-aşa… tristeţea şi dezamăgirea se cuibăresc în sufletul nostru. Şi ajungem să nu mai ştim cum trec zilele, anii, nu ne mai bucurăm de nimic, stăm mereu cu capul în mâini şi ne întrebăm la ce bun şi viaţa aceasta.
Dar în astfel de momente nu trebuie să cedăm gândindu-ne că nu mai este nici o şansă ca viaţa noastră să fie frumoasă, să ne încânte. Ci, aşa cum îmi spunea cineva, e vremea să ne răsune în adâncul sufletului „Inima sus şi oţeleşte-te! Inima sus şi oţeleşte-te!” (aşa m-a încurajat pe mine o prietenă dragă şi n-am să uit niciodată cuvintele acestea; mereu vor fi pentru mine o încurajare!). A venit momentul în care să nu ne mai plângem de milă, momentul în care să nu ne mai lăsăm doborâţi aşa de uşor. Trebuie să stăm cu fruntea şi inima sus, să ne oţelim, să fim puternici pentru aceste vremuri.
Descurajările bat la uşa mereu. Dar nu aceasta ar fi problema, ci problema e cum anume le privim, cum ne raportăm la ele. Descurajările nu întotdeauna doar vin şi pleacă. De multe ori le place să rămână în viaţa noastră şi noi le alimentăm cu energia noastră, cu timpul nostru şi ne simţim tot mai slăbiţi, mai deznădăjduiţi, mai înfrânţi, pentru că dezamăgirea de mână cu tristeţea şi frustrarea ştiu întotdeauna să facă echipă la a ne distruge. Dar noi ne vom aminti de acele cuvinte: „Inima sus şi oţeleşte-te!”…

marți, 5 iunie 2012

Binecuvantare.




Dumnezeu să te binecuvânteze cu neodihnă-n suflet
In faţa răspunsurilor uşoare, a jumătăţilor de adevăr şi a relaţiilor superficiale.
Ca astfel să poti trăi profund în inima ta.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu mânie
In fata nedreptăţii, a asupririi şi exploatării oamenilor.
Ca astfel să poţi lucra pentru dreptate, libertate şi pace.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu lacrimi
Pe care să le verşi pentru cei ce suferă dureri, respingere, foame şi război.
Ca astfel să poţi întinde mâna şi să-i mângâi, preschimbându-le durerea în bucurie.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu destulă nebunie
Ca să crezi că poţi schimba şi tu ceva în astă lume,
Şi-astfel să poţi face ce unii zic că e cu neputinţă.
Ca să aduci dreptatea şi bunătatea tuturor copiilor şi sărmanilor noştri.

Aceaste ganduri au fost scrise in secolul 13, ca o rugaciu, pentru mine insa sunt o adevarata binecuvantare!

luni, 21 mai 2012

Multumesc.


Astzi vreau sa spun doar multumesc.Tu mi-ai fost alaturi in fiecare lucru pe care l-am facut, m-ai indrumat, m-ai ridicat, m-ai incurajat, m-ai imbratisat cu vantul de dimineata si m-ai sarutat cu soarele tau. Mi-ai aratat ca-ti tii promisiunile daruindu-mi ploaia de aseara si ce-i mai important mi-ai daruit iertare.
Imi este greu sa-mi imaginez ce as fi fara Tine. Stiu ca ma iubesti si ca ai facut totul pentru mine din dragoste. Stiu acum ca sunt speciala in ochii Tai si ca sunt copila Ta. 
Multumesc pentru tot!

duminică, 20 mai 2012

Copia sau originalul?

Am gasit de curand un articol care mi-a placut enorm!
Enjoy!


Dumnezeu te-a creat în mod unic, irepetabil. Eşti unic! Eşti diferit! Eşti preţios şi iubit! Isaia 43:4) Ai valoarea unicităţii, a autenticităţii. Eşti opera Lui de artă care a încununat creaţia. Eşti modelat de mâna iscusită a Artistului. Acolo, în Grădină, şi-aoglindit propriul chip în omul pe care-l făcuse din pulberea pământului, concepând astfel povestea Sa de dragoste cu rasa umană. Creatorul şi-a îndrăgit opera, s-a îndrăgostit de ea, pentru că reprezenta apogeul măiestriei Sale. A adunat cele mai frumoase culori, cele mai luminoase linii, cele mai sinuoase contururi şi te-a modelat cu iubire. A pus atâta pasiune în a se reprezenta pe Sine în chipul tău! Şi-a reflectat propria imagine în tine, răsturnând frânturi de cer în fiinţa ta.Te-a ţesut în mod tainic, fuzionând umanul cu divinul, celestul cu teluricul, impregnând în tine dumnezeire (Geneza 2:7) Ai ieşit direct de sub penelul Său, eşti pânza originală, nu copia. Eşti capodopera Sa!
Toţi au fost creaţi aşa la-nceput, dar de-a lungul timpului şi-au pierdut originalitatea pentru că au preferat asemănarea cu mulţimea, permiţând lumii să se furişeze în ei, distorsionându-le chipul. Astfel, au devenit nişte copii controversate, alegând uniformizarea -aceeaşi culoare, aceeaşi formă, aceleaşi linii, aceeaşi direcţie – deoarece aceasta era cea mai comodă manieră de a nu suferi durerile modelării, ale şlefuirii în asemănarea cât mai loială şi în păstrarea cât mai intactă a chipului Creatorului . S-au depărtat de El şi L-au părăsit fără temei devenind palide copii ale originalului, rătăcitoare prin lume ca nişte stele care şi-au pierdut traiectoria şi nu mai găsesc drumul de întoarcere spre propria constelaţie .
Trăim într-o lume în care falsul, copia încearcă să submineze valoarea originalului. E greu uneori să-ţi păstrezi autenticitatea, să aprinzi scânteia divină într-o astfel de lume atât de profană, atât de desacralizată. Privind-o în ansamblu, întreaga lume pare o copie aproape hidoasă, şi nu tabloul edenic care a fost creat la începuturi. O panoramă cosmică ar putea înfăţişa această lume ca pe un val uriaş format din milioane de oameni luaţi de forţa impetuoasă a curentului şi purtaţi vertiginos în voia lui, manipulaţi de propriile-i legi. Un val uriaş ce alunecă ameţitor căruia cu greu i s-ar putea opune rezistenţă, pentru că este cumplit de greu să lupţi cu valul. Este atât de greu să mergi împotriva curentului, să nu accepţi asimilarea în mulţime, să nu accepţi nici un compromis cu ea. E dureros să fii diferit (când toţi în jur sunt la fel), e dureroasă şlefuirea, modelarea. E dureroasă zdrobirea, e dureroasă uneori îngenunchierea inimii, a eului în umilinţa închinării. Poţi fi un conformist, un imitator al falselor valori profane, un oarecare din mulţime, asimilat de ea, purtând chipul ei, trăsăturile ei sau poţi alege să-ţi păstrezi caracterul divin, să fructifici ceea ce El a pus în tine, să valorifici comoara frumuseţii interioare pe care Dumnezeu a ascuns-o în tine . Să rămâi opera Sa de artă .
Pe drum însă, de-a lungul secolelor s-a pierdut originalul. Dar scopul pentru care a fost creat este acela de a reflecta chipul Creatorului, de a-I purta lumina în întuneric, de a rămâne originalul, de a-ţi păstra autenticitatea chiar dacă atâţia în jurul tău şi-au pierdut-o, şi-au vândut-o pentru un ”blid de linte”, pentu plăcerea de o clipă a păcatului, pentru a-şi fi propriul stăpân sau artist . Despuiaţi de frumuseţea lăuntrică de sorginte divină, cei mai mulţi îşi elogiază propria frumuseţe într-un act de pur narcisism, celebrând omul ca fiinţă superioară, capabilă să-şi fie propriul dumnezeu (“…caci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului care este binecuvântat în veci. Amin”, Romani1:25).
“Artiştii” acestei lumi vin mereu cu oferte din ce în ce mai seducătoare, frumos aranjate într-un ambalaj sclipitor, meschin încercând să-ţi distorsioneze, sa-ţi mutileze chiar imaginea luminoasă, cu trăsăuri divine grefate în tine de Marele Artist. Fugi de asemenea oferte! Potoleşte-ţi setea din izvorul curat de munte, astâmpără-ţi foamea cu pâine din cer şi nu cu prajiturile dulci, alunecoase, dar cu iz otrăvitor din vitrinele acestei lumi. (Iosif a fugit de cântecul de sirenă al nimfei egiptene, Daniel nu s-a spurcat cu bucatele de la masa împăratului, Estera a intrat în prezenţa împăratului riscânu-şi viaţa pentru a-şi salva poporul. Toţi au luptat cu valul, au mers împotriva curentului, a acceptat zdrobirea.)
Dar tu? Eşti tânăr! Eşti atât de tânăr şi ţi-ai făurit atâtea vise. E frumos să visezi. E frumos să visezi măreţ! Dar nu uita nici o clipă că El trebuie să fie centrul viselor tale. Dacă visul tău Îl exclude, va rămâne doar o iluzie, o amăgire. Farmecul acestei lumi este efemer, este iluzoriu, iar visele se sfărâmă în zori. Aspiraţii şi vise … “Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra ” (Psalmul 37:5) Pune visele şi aspiraţiile tale la picioarele Lui şi El va face din ele o realitate, o binecuvântare. O bucurie eternă.
Eşti tânăr! Tinereţea ta este un dar: darul iubirii divine. Este un mărgăritar de mare preţ. Dacă ai fi conştient de valoarea lui, l-ai proteja, l-ai lăsa să strălucească, să fie şlefuit în fiecare zi aşa încât să iradieze splendoarea Celui ce ţi l-a încredinţat. Ai avea mare grijă de el. De puritatea lui. N-ai permite lumii să ciobească din el, n-ai putea permite nici cel mai mic compromis ce i-ar putea periclita valoarea. Nu l-ai expune privirilor lascive ale acestei lumi. L-ai păstra în umbră, în umbra Celui Atotputernic. Da, rămai în umbra Celui Atotputernic. Lasă-te eclipsat de strălucirea Lui. Lasă-L să strălucească în tine! Micşorează-te ca El să crească. Lasă-te şlefuit ca El să dăltuiască în tine mai profund chipul Său. Să te facă diamant. Mai curat ca diamantul. Mai pur ca floarea de crin, mai imaculat decât fulguirea florilor de cireş în april … E dureroasă şlefuirea …Dar ea e calea spre imaculare, spre puritate, spre desăvârşire. E calea pe care îţi poţi păstra autenticitatea de sorginte divină …Opreşte-te o clipă şi meditează la chipul tinereţii tale. Îl reflectă el pe Creator? Se vede El în căile, în cuvintele tale, în atitudinile, în comportamentul tău? Se regăseşte El în visele tale? În aspiraţiile, idealurile tale? În relaţiile, prieteniile tale? În caracterul tău? Reflectă-L pe El în toate aspectele vieţii tale şi atunci nu te va stânjeni întrebarea: “Eşti copia sau originalul?” Răspunsul nu va întârzia să apară. Se va oglindi chiar în tine .
Simona Teglas – BARCELONA

vineri, 27 aprilie 2012

Rescue.


Vin cu o alta melodie care imi place foarte mult!

vineri, 13 aprilie 2012

Melodii profunde...


miercuri, 4 aprilie 2012

Miercurea fara cuvinte :)


Mai multe la Carmen :)

marți, 27 martie 2012

Etichete.


De cate ori suntem tentati sa ne plasam un anumit grag de comparatie: eu sunt tot atat de...; esti mai putin...; este mai....
Si de cate ori am jignit cu una din fraze : "Ah! Ai pacatuit mai mult decat mine" " Pacatele tale sunt mai mari" etc.
Dar Dumnezeu nu ne-a creat sa ne impartim in buni si rai, nici sa ne judecam. El ne-a chemat sa iubim, cum El ne-a iubit pe noi. Si nu conteaza sunt eu buna sau rea, sunt abia la inceput de drum sau la sfarsit, iti sunt sora in Hristos, si te iubesc in Hristos.
Cred ca daca am incerca sa nu mai ascundem dragostea lui Dumnezeu, oamenii ar vedea Lumina.

vineri, 23 martie 2012

Life in Pictures


Desi mai sunt copil, mi-e dor de copilarie.

*Nota:
Ideea ii apartine lui Costin, dar am descoperit-o la Lavinia :) 

duminică, 18 martie 2012

Frumusete.


De foarte multe ori punem accentul pe aparente. Dar prima varianta nu este neaparat corecta. De foarte multe ori am fost tentata sa-mi stabilesc un vedict dureros, inventat tot de mine. De foarte multe ori nu e nevoie de povesti si parerile altora, de etichete si modele, care pana la urma toate sunt fondate pe stereotipuri. E nevoie doar de parerea Lui, care a hoarat ca eu voi fi asa cum sunt acum. Nu e nevoie sa plac lumii, pentru ca oricum nu voi reusi. Nici nu merita sa incerc. Lumea are prea multe capricii, si eu prea putina rabdare. 
El a ales si daca El a ales eu stiu ca e bine asa.

luni, 12 martie 2012

Cugetari.



Gandeste-te putin:
Tu ai ce manca- mii de copii din lumea intreaga mor de foame.
Tu ai un acoperis- alti mii ingheata afara.
Tu ai sanatate- altii se roaga sa mai traiasca o zi.
Tu ai siguranta ca vei merge in cer- milioane nu stiu ca exista viata dupa moarte.
Tu esti liber sa spui orice intr-o tara care iti ofera drepturi- sute si mii de oameni sunt persecutati pentru credinta lor...

Lasa egoismul si incepe sa pretuiesti ce ti-a dat Dumnezeu. Maine s-ar putea sa fie altfel.

vineri, 2 martie 2012

O melodie frumoasa

sâmbătă, 25 februarie 2012

Calitati...




Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat întreabă: 

- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate o poveste despre mine? 

Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului: 

- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare. 

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el. 

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viata mea! 

- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Există cinci calităti la creion, pe care, dacă reusim să le mentinem, vom fi totdeuna niste oameni care trăiesc în bună pace cu lumea. 

1. Prima calitate: poti să faci lucruri mari, dar să nu uiti niciodată că există o Mână care ne conduce pasii. Pe această mână o numim Dumnezeu si el ne conduce totdeauna conform dorintei lui. 

2. A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris si să folosesc ascutitoarea. Asta înseamnă un pic de suferită pentru creion, dar până la urmă, va fi mai ascutit. Deci, să stii să suporti unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun. 

3. A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie să întelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne mentinem pe drumul drept. 

4. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngijeste-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău. 

5. A cincea calitate: lasă totdeauna o urmă. Tot asa, să stii, că tot ce faci în viată va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii constient de fiecare faptă a ta.
- Paulo Coelho


duminică, 19 februarie 2012

Cantare de lauda.


Luna si astrele inalta cantari
Mare este Dumnezeu!
Marea si muntii slavesc Numele Sau
Mare este Dumnezeu!
Orice vietate ii preamareste lucrarea
Mare este Dumnezeu!
Si sufletu-nalta la cer osanale
Mare este Dumnezeu!

El este acelasi, maret si corect
Mare este Dumnezeu!
Suprem creator, Tata iubitor
Mare este Dumnezeu!
Sa slavim al sau Nume in a noastre cantari
Mare este Dumnezeu!
Si sa nu uitam niciodata ca a Lui noi suntem
Mare este Dumnezeu!

Ai venit...



Nu pot sa inteleg cum m-ai iubit atat,
Cum nu Ti-ai intors fata de la mine,
Cum ai vegheat in viata sa am numai bine
Cand, Doamne, eu Te-am rastignit!

Nu pot sa intelg cum ai iertat
Tot raul ce Ti l-am facut
Si mana mi-ai intins-o bland si bun
Cand eu, Isuse, Te-am crucificat!

Nu pot sa inteleg de ce-ai venit
Pentru o feptura-asa nevrednica ca mine
Si rabdator ai asteptat sa vin la Tine
Cand pentr-al meu pacat Tu ai murit!

***

Si-Ti multumesc azi, Domane, pentru jertfa,
Pentru Gologota si pentru calvar,
Pentr-agonia scumpa a rascumpararii
Mielule sfant, in veci fii laudat!

sâmbătă, 18 februarie 2012

Voia Lui.


De multe ori am ajuns la rascruce de drumuri.
Niciodata nu a fost usor pentru mine sa accept voia Lui.
De multe ori am spus in rugaciune fara sa-mi dau seama : "Faca-se voia Ta."
Cu totii o facem. Si cu totii stim ca in realitate nu vrem voia Lui, ci pe a noastra. Fiecare lucru trebuie facut dupa cum ne place noua, dupa cum vrem noi. M-am confruntat mult timp cu asemenea egoism, pana Dumnezeu mi-a deschis ochii. Fiecare rugaciune era ceva de genul " Tata da-mi, Tata vreau, Tata fa", si niciodata " Faca-se voia Ta". Si voi fi sincera, mi se parea normal. Dar nu! Este normal sa ceri si sa ai credinta ca vei primi daca, si numai daca este voia Lui. El nu ne vrea raul, si voia Lui este mereu corecta. deci Trebuie sa fie acceptata de noi cu bucurie, pentru ca "la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut" (Eclesiastul 3:14b). 
Hai sa nu-L mai facem pe Dumnezeu rob al nostru ci sa-I dam toata cinstea sa ne conduca vietile cu stie El. Si atunci vom fi cu adevarat fericiti!

marți, 24 ianuarie 2012

Incercari poetice.


Sa Te inalt, sa Te laud, tata eu vreau
Ca si leveticii ce mereu iti cantau,
Ajuta-ma sa traiesc pentru Tine!

Tu ma 'naltai cand iti cerseam ajutorul,
Demonstrandu-mi mereu cat de mic este omul
Si ce maret Dumnezeu esti!

Sadeste in mine fierbinti doruri de casa,
Tot ce-i efemer in urma-a mea fiinta sa lase,
Caci numai Tu esti sprijinul meu!

Smereste-ma, Tata din a mea ingamfare,
Caci eu sunt decat a mainilor Tale lucrare,
Iar Tu- Dumnezeu minunat!

Cu a Ta-ntelepciune nimeni nu se compara,
Nimeni mai mare nu-i, nici in lumea stelara.,
Dumnezeule viu, Dumnezeu adevarat!

Nota: Aceasta este prima mea incercare in poezie, si cred ca Dumnezeu apreciaza intentia mea :)

 
Template by suckmylolly.com - background image by elmer.0