vineri, 9 decembrie 2011

Noi inceputuri pe aceeasi cale.

 A stat privind ingrozita la tot ce se intampla in juru-i. Isi amintea cum mergea dupa Invatatorul sau, apoi inchise ochii , si cand i-a deschis El nu mai era. A privit in jur din nou, dra sentimentul iremediabilului o cuprinse strans.
A inceput sa planga, sa planga in sufletul sau cu lacrimi de sange. Cu fiecare strop agonia rusii ranea tot mai mult bietul suflet zdribit de patimi.
Ii era dor de El. Dorea sa traiasca viata de dinainte, viata cu Invatatorul. Dorea ca sufletul sa-i zboare la Tatal, la pieptul caruia sa-si recapete fericirea. Dorea sa mai simta macar o data sarutarea Lui luminoasa care-i dadea putere si speranta. Dorea ca fiecare pas pe care ilva face sa fie din nou la fel de sigur caci este ocrotita de Insusi Dumnezeu. Dorea ca fiecare gand pe care-l contureaza sa-I aduca slava Lui si fericirea ei. Dorea sa-I intalneasaca din nou zambetul divin, aprobarea, consolarea...
Dorea din nou ca fiecare zi sa fie un motiv de multumire Lui si o noua incercare de a trai curat. Si cel mai important: Dorea sa-L simta alaturi. Dorea, ravnea prezenta Lui. Plangea dupa dependenta de El.
A ingenunchiat neincrezatoare, dar cu speranta:
- Oh, Tata...la fel ca fiul risipitor nu sunt vrednica sa vin inainttea Ta, dar...Iarta-ma. Vreau sa fiu salvata!
Mantuitorul o ridica bland, rabdator si-n ochii Lui tristi pana atunci rasari fericirea care-i umplu fiinta celei ce ratacea.


Exista speranta! Exista salvare! Trabuie doar sa vii la El si el nu te va alunga, caci El este singura Cale, sungurul Adevar si singura Viata, care este vesnica!


Tania.

0 comentarii:

 
Template by suckmylolly.com - background image by elmer.0