vineri, 30 decembrie 2011
Un alt inceput...Un alt motiv de bucurie!
Publicat de Tania-Sofia. la 18:57 7 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Meditatii despre realitate, Petale
sâmbătă, 24 decembrie 2011
Sarbatori fericite!
Si cadoul meu pentru voi...
*
Publicat de Tania-Sofia. la 20:32 4 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Meditatii despre realitate, Petale, Photo
vineri, 16 decembrie 2011
Tu ce faci de Craciun?
Publicat de Tania-Sofia. la 17:42 8 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Meditatii despre realitate, Petale
miercuri, 14 decembrie 2011
Verset cu parfum de cer.
Publicat de Tania-Sofia. la 11:12 5 comentarii
Etichete: Versete cu parfum de cer
marți, 13 decembrie 2011
Iarta.
Publicat de Tania-Sofia. la 13:07 4 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Letters to juillet., Meditatii despre realitate, Petale
luni, 12 decembrie 2011
Happiness.
Publicat de Tania-Sofia. la 11:34 2 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Meditatii despre realitate, Petale
Supunere.
Publicat de Tania-Sofia. la 11:29 2 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Meditatii despre realitate, Petale
Scrisori prafuite.
Publicat de Tania-Sofia. la 11:23 0 comentarii
Etichete: Letters to juillet.
duminică, 11 decembrie 2011
Crestinii comozi.
Publicat de Tania-Sofia. la 17:13 2 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Meditatii despre realitate, Petale
vineri, 9 decembrie 2011
Noi inceputuri pe aceeasi cale.
A inceput sa planga, sa planga in sufletul sau cu lacrimi de sange. Cu fiecare strop agonia rusii ranea tot mai mult bietul suflet zdribit de patimi.
Ii era dor de El. Dorea sa traiasca viata de dinainte, viata cu Invatatorul. Dorea ca sufletul sa-i zboare la Tatal, la pieptul caruia sa-si recapete fericirea. Dorea sa mai simta macar o data sarutarea Lui luminoasa care-i dadea putere si speranta. Dorea ca fiecare pas pe care ilva face sa fie din nou la fel de sigur caci este ocrotita de Insusi Dumnezeu. Dorea ca fiecare gand pe care-l contureaza sa-I aduca slava Lui si fericirea ei. Dorea sa-I intalneasaca din nou zambetul divin, aprobarea, consolarea...
Dorea din nou ca fiecare zi sa fie un motiv de multumire Lui si o noua incercare de a trai curat. Si cel mai important: Dorea sa-L simta alaturi. Dorea, ravnea prezenta Lui. Plangea dupa dependenta de El.
A ingenunchiat neincrezatoare, dar cu speranta:
- Oh, Tata...la fel ca fiul risipitor nu sunt vrednica sa vin inainttea Ta, dar...Iarta-ma. Vreau sa fiu salvata!
Mantuitorul o ridica bland, rabdator si-n ochii Lui tristi pana atunci rasari fericirea care-i umplu fiinta celei ce ratacea.
Exista speranta! Exista salvare! Trabuie doar sa vii la El si el nu te va alunga, caci El este singura Cale, sungurul Adevar si singura Viata, care este vesnica!
Publicat de Tania-Sofia. la 16:45 0 comentarii
Etichete: cu El pe cale, Petale